Da, este mare nevoie de schimbare. Schimbarea nu se poate face însă cu oameni care au fost aleși în urmă cu peste 35 de ani și sunt încă la putere, care se consideră aleși pentru toată viața și nimeni nu are dreptul să-i înlăture. Ei sunt interesați de păstrarea funcțiilor și privilegiilor. Schimbarea poate avea loc în condițiile în care se schimbă și mentalitatea oamenilor de rând care aplică ștampila acolo unde sunt îndemnați, pe aceleași partide, a intelectualilor care nu se implică. Sigur, nu toate schimbările aduc progres, așa cum se întâmplă și la noi de vreo 30 și ceva de ani. Orice schimbare poate constitui însă un reper în conștiința fiecăruia. Este nevoie de demnitate, de respect pentru popor și Țară. Doar așa poate avea loc schimbarea în bine.
În parlament sunt trecuți în fruntea listelor cam aceiași oameni, în guvern pătrund ori revin cam aceiași oameni, în consiliile locale unii sunt neclintiți de la Revoluție!
Gândiți-vă la ceea ce se întâmplă în societatea românească. Inflație, prețuri tot mai mari, pensii de mizerie, pentru cei mulți, în timp ce salariile unor categorii privilegiate sunt destul de mari, dar se plâng că nu le ajung banii. Locuri de muncă? Vânzători prin magazine, chiar dacă au terminat o facultate ori în alte locuri mai călduțe, obținute preferențial.
Asistăm la plecarea în masă a românilor, la scăderea dramatică a populației țării. Pleacă oamenii din țară fiindcă în țara lor nu au cu ce să trăiască. Tineretul pleacă, își găsește un rost prin lumea largă; cei mai mulți nici măcar nu se mai gândesc la o revenire în țara în care s-au născut și au crescut.
Valorile sunt atrase tot mai mult de câștigurile promise, de interesul guvernelor pentru a-i stimula și atrage, de a le asigura un trai decent și posibilități de afirmare. Avem destule exemple chiar de aici, din Novaci: Popescu Dumitru Cristian, Cojocaru Gheorghe, Ghimici Elena, Giosan Codruța, Popica Dan Adrian, Popescu Ileana (fostă Bobină), Todea Adela, Melencu Gabriela, Niculete Dumitru, Berbecel Gheorghe, Todea Mădălina Nadina, Țarfulea Gh. Nicolae, Târziu Simona Elena, ca să dau doar câteva exemple.
Cum să se mai înapoieze românii în țară când guvernul nu face nimic pentru ei?
Discutam zilele trecute cu un fost membru al Ansamblului ,,Nedeia’’ plecat cu toată familia în Anglia. S-a stabilit acolo, și-a cumpărat casă, copiii îi are la școală cu predare în limba engleză. În România, mai vin doar în vacanțe.
Am tot urmărit discuțiile despre performanțele în domeniul natației ale lui David Popovici care a uimit toată lumea. Este lăudabil faptul că ne mândrim cu David Popovici, dar e cam singurul care ne ridică în ochii lumii. De altfel, în multe sporturi la care eram fruntași, acum suntem la coadă.
Ne-am fi așteptat ca societatea să evolueze în bine după ultimele alegeri. Din păcate, suntem într-o degringoladă totală, fără un guvern legitim de atâta timp, la mâna unor partide iresponsabile. Criză în energie, prețurile cresc continuu, facturile se încarcă mereu. Te duci într-un Market și constați că doar căruciorul de la intrare a rămas la același preț, 50 de bani.
Produsele agricole, pâinea, carnea și produsele din carne, laptele și produsele din lapte de care omul are mare nevoie, pentru unii au devenit un lux. Ce să mai vorbim de medicamente?
Ceea ce se petrece în societatea noastră de astăzi nu mai corespunde cu nevoile reale ale oamenilor, fapt ce se observă în nemulțumirea crescândă a acestora. Oamenii așteaptă de mulți ani să le fie mai bine, dar binele întârzie să vină.
Lev Tolstoi spunea: ,,Toată lumea se gândește să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe el’’. Cam așa se întâmplă și la noi: lumea vrea schimbare, dar ,,cei de sus’’, în vorbe sunt de acord cu ea, dar în fapte, nu! De altfel, la o bună parte dintre politicienii noștri le merge bine, au venituri substanțiale și nu le pasă de restul populației.
Clasa politică promite mereu, dar oamenii simt pe pielea lor ,,îmbunătățirile’’ aduse. Ni se cere mereu răbdare. Dar câtă răbdare să mai tot avem când vedem cu ochii noștri când unii progresează surprinzător pe zi ce trece, în timp ce cei mulți trăiesc cum pot de pe o zi pe alta.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
