-V.G. Sfinte Părinte Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, doresc să știe toți că răspunsurile date sunt cuvintele tale spuse cu viu grai, de aceea, vom încerca să deslușim ceva din taina care sălășluiește în «locuința» inimii tale, acolo unde oamenii caută răspunsuri la întrebări și cei surghiuniți își află alinare!
-Sf. A. Dragul meu, fie ca «locuinţa» mea să fie un sanctuar unde numele Lui Dumnezeu să fie înălţat, unde cuvântul să fie onorat, unde rugăciunea să fie practicată zilnic, unde dragostea să fie continuată cu răbdare şi dăruire, unde fiecare membru să fie preţuit şi respectat în individualitatea sa, unde copiii să crească cunoscând calea adevărului şi a dreptăţii, unde vârstnicii să fie îngrijiţi cu afecţiune şi recunoştinţă, unde mesele să fie momente de comunine autentică şi nu doar o hrănire mecanică, unde conversaţiile să se construiască şi să nu distrugă, unde conflictele să fie rezolvate cu maturitate şi înţelepciune, unde iertarea să curgă natural pentru că fiecare ştie că este imperfect şi depinde de harul divin în fiecare secundă a vieţii sale!
-V.G. Dar, Sfântule, învață-mă să mă rog, când sunt surghiunit de vrăjmașii mei!
-Sf. A. Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!
,,Pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vieţii”!
-V.G. Crezi că sunt eu vrednic de o asemenea rugăciune?
-Sf. A. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia!
-V.G. Putem spune că rugăciunea face parte din esența creștinismului?
-Sf. A. Creştinismul nu e o afacere de duminică, ci este o strădanie de toate zilele, toată viaţa, de a ajunge stilul de viaţă şi concepţiile pe care aşa ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos!
-V.G. Dar, pentru noi, creștinii, ce poate să însemne Mântuitorul Iisus Hristos?
-Sf. A. Pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vieţii şi-al istoriei, reazem în ispitele şi furtunile timpului. Iisus Hristos e asemănarea după care tânjim şi însetăm de-a lungul deşertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastră dar, mai mult decât acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne rămâne credincios, nu ne părăseşte niciodată. Şi mai mult, e Sfânta noastră Împărtăşanie cu desăvârşire, formarea noastră metafizică!
-V.G. Așadar, ne puteți ajuta pe cei surghiuniți de răutatea vrăjmașilor neînduplecați?
-Sf. A. Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!
-V.G. Vedem că trăim vremuri în care a spune adevărul devine un risc asumat!
-Sf. A. A spune adevărul şi a propăvădui îndreptarea, îți pot pune viața în primejdie de moarte!
-V.G. Cum se pot vedea oamenii care au pierdut și darurile Duhului Sfânt?
-Sf. A. Dacă s-au restrâns darurile Duhului Sfânt, dacă înșiși credincioșii găsesc că puterile nu mai au rost în sprijinul credinței, e semn că ne-am depărtat de Dumnezeu și că nu mai avem știința mântuirii, ci duh de toropeală!
,,Din noaptea neştiinței şi a lipsei de sfat vin toate relele”!
-V.G. De unde vin relele care îi determină pe unii să surghiunească oamenii drepți?
-Sf. A. Din noaptea neştiinței şi a lipsei de sfat vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi (în)cruntă pământul!
-V.G. Mai pot accede oamenii aceștia la binefacerile duhului ceresc?
-Sf. A. De unde am plecat, acolo să ne străduim a ne întoarce, căci, după duh, omul este făptură cerească. El poate primi darul dumnezeiesc al mântuirii care însă trebuie să fie şi roada cunoştinței, voinței, ostenelii şi dragostei sale!
-V.G. Totuși, de unde vine păcatul împotriva Duhului Sfânt?
-Sf. A. Libertatea ar fi un dar special al lui Dumnezeu dat omului, ca prin darul libertății de conștiință, el să crească până la desăvârșire, nu să cadă în haos, în păcatul împotriva Duhului Sfânt! Pentru că, liberi fiind, oamenii se pot pune și împotruva lui Dumnezeu și la acest punct de cumpănă, libertatea se piede! Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu e retragerea Duhului Sfânt și cufundarea conștiinței în întunericul orgoliului luciferic!
-V.G. În reflecția filosofică, putem desluși condiția ființei decăzute?
-Sf. A. Filosofia vede persoana omenească doar în cadrul naturii decăzute! Persoana nu are în filosofie perspectiva transcendenței, încă nu e văzută în lumina învierii!
-V.G. Dar, Mircea Eliade scrisese că unica transcendență accesibilă tuturor oameniler este moartea, iar, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare spunea că adevărata filosofie a omului este gândirea la moarte!
-Sf. A. Din moarte, adică din sfârșitul naturii decăzute a omului, Iisus a îndreptat trăsătura pătimitoare a firii prin nestricăciunea voinței sale libere, făcând, din sfârșitul trăsăturii pătimitoare, începutul prefacerii spre nestricăciunea cea după fire!
-V.G. Cui datorăm credința pe care am dobândit-o la un anumit moment dat?
-Sf. A. Însăși credința este un dar al Duhului Sfânt și unde acest dar nu este, nu este nici afirmarea existenței sufletului indepentent de trup și de moartea acestuia!
-V.G. Când sunt surghiunit, cum îi vede Domnul pe vrăjmașii care se vor iertați?
-Sf. A. În creșterea lor spre desăvârșire, oamenii sunt călăuziți de mâna nevăzută a Mântuitorului care îi îndrumă prin preoți, prin ucenicii Săi văzuți, trimişi de Iisus în fiecare rând de oameni!
-V.G. În astfel de situații, cum Îl simțim pe Dumnezeu în sufletul nostru?
-Sf. A. Fiul (a doua față a lui Dumnezeu) s-a făcut om desăvârşit, afară de păcat, şi ne-a arătat cărarea. Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu Însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate, mergând cu noi, cu fiecare dintre noi, în toate zilele noastre. Căci Dumnezeu Însuşi, cu sfinții Săi, îi întovărăşeşte nevăzut pe oameni!
-V.G. Sfântul meu drag, ce repede curge timpul când suntem în dialog!
-Sf. A. Dragul meu creștin surghiunit, îți cunosc pe toți vrăjmașii tăi, dar, porțile Bisericii lui Hristos rămân mereu deschise şi primitoare pentru cei care se întorc din povârnirea pierzării într-o cale nouă, calea mântuirii, când văd corabia Bisericii plutind peste apele pierzării şi arca lui Noe închisă pe dinafară de Dumnezeu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
