Într-o clasă din Târgu Jiu, la Motru sau la Novaci, aproape fiecare elev are un telefon în ghiozdan. Și un cont online. Sau trei. Școala s-a mutat în bună parte pe ecran: temele, grupurile de clasă și platformele educaționale trăiesc acum în internet. Riscurile au venit la pachet. Textul de mai jos e scris pentru părinții și elevii din Gorj și adună pași simpli pentru un internet sigur pentru copii.
Cât timp stau copiii, de fapt, pe ecran
Potrivit unui studiu Salvați Copiii România din 2025, 48,3% dintre copii petrec peste șase ore pe zi în mediul digital. Aproape jumătate. Vârsta de start a coborât și ea: în 2019 media era de 9 ani, iar în 2023 a scăzut la 8,2 ani. Pentru copiii sub 12 ani, cifra e și mai mică, de 6,8 ani.
Nu am găsit o statistică făcută doar pentru Gorj, așa că imaginea națională e cel mai bun reper. Un elev din Rovinari sau din Bumbești-Jiu deschide aceleași aplicații ca unul din București, iar capcanele sunt aceleași. Conform Salvați Copiii, aproape 80% dintre minori au acces la internet fără nicio restricție.
Wi-Fi public și date personale: unde se pierde discret confidențialitatea
Rețelele deschise sunt comode. Prea comode. Wi-Fi-ul din piață, din stația de autobuz sau din cafeneaua de langa liceu nu ține cont de cine se conectează, iar traficul nesecurizat poate fi interceptat de cineva aflat în aceeași rețea. Pentru un elev, asta înseamnă parole, mesaje și fotografii care pot ajunge unde nu trebuie. Protecția confidențialității online începe cu o regulă banală: fără autentificări importante pe rețele necunoscute.
Când o rețea publică nu poate fi evitată, un VPN criptează conexiunea și ascunde adresa IP reală. Familiile cu laptopuri Apple pot folosi VeePN, care oferă un VPN pentru MAC, iar cine caută securitate pe Mac cu VPN găsește acolo detaliile aplicației. Pentru calculatoarele cu Windows din casă există și un VPN pentru PC în magazinul Microsoft. E o plasă de siguranță, nu un scut magic.
Cinci reguli pe care le poate ține minte orice elev
Nu trebuie să fii informatician. Ajung câteva obiceiuri repetate zilnic:
- Parole lungi și diferite. O frază de patru cuvinte bate orice „Alex2010!”.
- Autentificare în doi pași la e-mail și la rețelele sociale. Durează un minut, dar oprește multe furturi de cont.
- Profil închis. Acceptă doar oameni pe care i-ai văzut față în față.
- Nicio poză privată trimisă mai departe. Nici prietenului bun, nici „doar o dată”.
- Actualizări făcute la timp pentru telefon și aplicații, pentru că multe breșe se închid prin ele.
Cinci rânduri. Atât. Dar aplicate consecvent, schimbă mult.
Părinții: discuție, nu interogatoriu
Un părinte care ia telefonul și citește tot, pe ascuns, câștigă o săptămână de liniște și pierde încrederea copilului. Mai bine o discuție deschisă, fără reproșuri, despre ce aplicații se folosesc și ce s-a întâmplat rău, dacă s-a întâmplat ceva. Copilul trebuie să știe că poate spune „am greșit” fără pedeapsă imediată.
Experții Salvați Copiii descriu rețelele ca pe un loc unde copiii simt uneori „presiune, suprastimulare și, uneori, respingere”. Iată de ce o regulă de familie merită scrisă simplu: telefoanele stau în afara dormitorului noaptea, iar setările de confidențialitate se verifică împreună, o dată pe lună. Pentru a reduce presiunea și a preveni hărțuirea, cel mai bine este să activați VPN-ul pentru PC în fundal. Acesta previne urmărirea activităților și locației copilului dumneavoastră.
Hărțuirea online: ce faci în prima oră
Doi din cinci copii spun că au fost jigniți sau au primit mesaje supărătoare pe internet. Tăcerea e cea mai mare problemă, pentru că mulți elevi se rușinează și nu spun nimănui.
Reacția corectă e scurtă: faci capturi de ecran, blochezi agresorul și le arăți unui adult de încredere, un părinte, un diriginte sau consilierul școlar. Pentru conținut ilegal există linia de raportare Esc_ABUZ. Numărul sesizărilor a crescut mult: 43.223 în primele zece luni din 2025, față de 19.369 în tot anul 2024. Cifra arată și un pericol mai mare, dar și un public care raportează mai des.
Ce pot face școlile din Gorj
Școala nu poate rezolva totul, dar poate stabili un cadru clar. Câteva idei realiste:
- O oră pe semestru de educație digitală, ținută de un profesor sau de un invitat.
- Reguli scrise pentru telefoane în timpul orelor.
- Conturi separate pentru platformele școlare, cu parole schimbate periodic.
- Calculatoare din laboratoare actualizate și fără programe instalate „de oriunde”.
Un consilier școlar instruit puțin în acest domeniu poate face mai mult decât zece afișe pe holuri.
Pe scurt
Un internet sigur pentru copii nu se construiește dintr-o singură aplicație sau dintr-o singură discuție. Se construiește din obiceiuri mici, repetate de elevi, de părinți și de profesori. Începeți cu un lucru: parole noi, un profil închis sau o conversație la cină. Restul vine pe parcurs.
Statisticile din text provin din studii Salvați Copiii România (2023–2025) și nu sunt specifice județului Gorj.
