1.Adevărata măsură a omului
A apărut un nou număr al revistei lunare de cultură „Gazeta Gorjului” (anul II, nr. 9/septembrie 2026, 22 pagini, 3 lei). E un număr captivant, cu subiecte care explorează cultura, filosofia, istoria, sportul de performanță, literatura și arta, economia politică ș.c.l.
Ionel Bușe, filozof cu o carte la L’Harmattan în colecția Ouverture philosophique, își publică în continuare „Jurnalul unui fost polemist”, la fel de ferm și tăios în atitudine, sarcastic, ironic.
Sunt de acord cu el că adevărata măsură a omului o dă imaginația ci nu rațiunea, că democrația decurge întotdeauna din condiția de cetățean ci nu invers, însă în România sistemul deja corupt n-o încurajează, iar individul este nevoit să-i accepte jocurile de putere.
Dorel Doru Chirițescu scrie negru pe alb: capitalismul are păcatul jafului și subjugării. Un stat capitalist jefuiește prin comerț mai nou, așa cum altădată jefuia prin ocupație militară, iar capitalismul este deci imperialist sau nu există. În contrapondere, în România persistă, diabolic, o cultură a liniștii și non-agresiunii în raport cu exteriorul, cu care, vai, ne fudulim. Este incredibil modul în care românul își interpretează eronat propria istorie. Ar trebui să-și asume și el o expansiune economică care să-și propună jefuirea altora și oprirea pe cât posibil a jafului la care este supusă de către cei mari. Avem nevoie ca de aer de valorificarea superioară a spațiului economic propriu și a atuurilor economiei naționale, dar și de-o viziune spre export și valorificare superioară a resurselor proprii. Vom fi ofensivi sau nu vom mai fi… capitaliști. Este vorba, pe fond, de definirea unui nou destin național.
2.Unitatea tematică și ideatică
Marius Marian Șolea e și mai radical, căci el demască de-a dreptul politica defectuoasă a Guvernelor României; dă la iveală finanțări părtinitoare pe criterii strict etnice; devoalează necruțător deposedarea populației majoritare, programată, de efectele culturii și ale educației; arată că se practică abuziv degradarea unui stat deja în descompunere; constată că inconștiența românilor, fie că e vorba de clasa politică, fie că-i vorba de oamenii de rând, e colosală; retardul lor e moral, e în comă; și, firește, proștii se coalizează cu proștii, hoții cu hoții, complexații cu complexații, trădătorii cu trădătorii etc.
Așa se face că, parcă pentru a nuanța concret tabloul sinistru, supus de mine acerbei mele critici, de mai sus, evidențiez – desigur pentru a demonstra plenar unitatea tematică și ideatică a revistei „Gazeta Gorjului” nr. 9/2026 – articolul metabiografic și metapolitic dedicat lui Ion Dezideriu Sârbu, semnat de colegul meu de la Filiala Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, unde și eu mi-s membru, Ion Hirghiduș. Acest vechi columnist și tovarăș al meu de drum subliniază condiția marelui scriitor: Ion Dezideriu Sârbu de oropsit al istoriei, cu o viață zguduită de regimurile politice, dar cu o filozofie exprimată în jurnalul său, la elaborarea căruia au contribuit pe deplin pușcăria, exilul, tensiunea tragică dintre trăire și memorie, esența caricaturală a comunismului, umbra insalubră a închisorii politice și calitatea de victimă a încarcerării într-o societate organizată (după norme evident penitenciare, totalitariste și condusă de funcționari-călăi, torționari, aglutinați în mecanismul represiv la una cu condamnații și asasinații mișelește de aceste instrumente ale Puterii dictatoriale.
Ca să ilustreze opera gazetarului, Ion Dezideriu Sârbu, „Gazeta Gorjului” îi alocă paginile 20-21, care trebuie citite și relecturate spre neuitarea crimelor comise parcă apocaliptic de regimurile dejistoceaușiste.
3. Punerea accentului axiologic
Comentând opera filosoficoteologică a lui Nae Ionescu, una controversată în eon, Ion Dur îi evocă figura transistorică din operă (exact în termenii filosofiei lui Gheorghe Vlăduțescu, ai cărei 89 de ani împliniți, „Gazeta Gorjului” îi elogiază prin redactorul șef Vasile Vasiescu în articolul acestuia succint „Academicianul nostru”, care îl și propune pentru titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu – n.n., I.P.B.), extrem de complexă, de logician, metafizician, filosof ortodox, teolog laic, hermeneutician, reprezentant al spiritului românesc.
Ion Dur se referă la «fenomenul Nae Ionescu», unul similar cu „rolul lui Titu Maiorescu” jucat la „Junimea” și la „Convorbiri literare”, unul peste Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloaie, mai ales prin voința lui de a demara o reconstrucție cu adevărat modernă a culturii și civilizației, a dimensiunii românești a existenței, anticipând uriașa operă filosofică a unor Constantin Noica, Gheorghe Vlăduțescu, Alexandru Șurdu ș.a.
Poezia este și ea prezentă: poeți din Macedonia, Nela Ene, Ioana Crăciunescu (adică marea laureată Opera Omnia a celei de-a XXX-a ediții a Atelierului Național de Poezia și Critica poeziei „Serile la Brădiceni”, căreia eu i-am comentat „Iarna clinică” (din 1983) la pagina 6, dintr-o nouă perspectivă – n.n., I.P.B.) și câțiva poeți gorjeni.
Mircea Bârsilă își publică însemnările despre poezia lui Lucian Blaga în maniera-i hermeneutică exemplară, cu punerea accentului axiologic pe expresionism, muzicalizare, existențialism, elanul vitalist-dionisiac, transtraklianism, tensiunea metafizică, concepția orfică, mitul literar, cântecul și arderea într-o firească relație culturală ș.c.l.
Încolo, cronica literară e și ea luată în calcul de către Dan Ionescu (acesta scrie despre „Întoarcerea la real”, a lui Ștefan Melancu), Paul Aretzu (acesta scrie despre „Noile povești ale cerului și pământului” ale lui Ștefan Mitroi), Ionel Bușe și Ștefan Melancu se ocupă de romanele lui Dragomir Costineanu. Iar George Drăghescu își publică un grupaj de aforisme din care citez unul: „Într-o lacrimă Absolutul nu se poate îneca”.
Ion Popescu Brădiceni, Scriitor și publicist
