Abodările controversate despre inteligența «artificială» și deconcertantele interpretări ale roboticii, demonstrează faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne tâlcuieşte profunzimea inteligenței umane, ca inteligență naturală dăruită de Dumnezeu, şi ne spune chiar despre însemnătatea ei, iar, dacă oamenii doresc învăţătura lui Dumnezeu o acceptă, pentru că nu au inima plină de păcate sau de griji lumeşti. Însă Mântuitorul ne mai vorbeşte de o altă categorie de oameni inteligenți, care au inima curată şi deschisă şi care primesc învăţătura divină. În decursul vieţii auzim multe învăţături şi cuvinte frumoase, însă oamenii timpului nostru trebuie să dea dovadă de multă înţelepciune pe care trebuie să o primească în inimă sau în suflet. Din această perspectivă se vorbește în unele studii despre o prelungire a inteligenței naturale cu inteligența «artificială», aceasta din urmă constituind o investiție a minții umane în abordarea de noi laturi ale realității prin mijloace robotice, inclusiv tehnici noi, ceea ce sugerează nu doar capacitatea de prelucrare de date care sporește prin această investiție, dar și posibilitatea de a sesiza conexiuni, mai ales dacă inteligența «artificială» capătă un loc în luarea deciziilor.
Inteligența naturală operează după strategii proprii
În complexitatea ei divino-umană, inteligența naturală operează după strategii proprii, așa că pentru a le înțelege, trebuie să observăm că viața oamenilor se desfășoară în dependență de istoria lumii, dar în cadre circumscrise și generalizate. Chiar dacă nu avem de-a face nemijlocit cu lumea în întregime, ci mereu cu porțiuni ale lumii, această constatare l-a condus pe filosoful Husserl la a scoate în evidență «lumea vieții trăite» (Lebenswelt), de care se leagă cosubstanțial și cunoașterea naturală (natürliche Erkenntnis), acea cunoaștere ce se ridică odată cu experiența și rămâne în experiență (Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie, 1993, p. 7) ca expresie a manifestării inteligenței naturale. Aceasta este inteligența legată de mediul înconjurător, de lumea reală! De pildă, inteligența naturală este prezentă acolo unde pronia divină se deschide spre lumea creată de Dumnezeu și trăită în coordonate rezultate din echiparea noastră anatomo-fiziologică în confruntare cu un mediu înconjurător natural. Pe aceste coordonate, prin lumea vieţii trăite se dezvăluie realitatea de la sine înțeleasă a vieții umane, adică, ceea ce se trăiește în viața de zi cu zi. Din perspectiva inteligenței naturale, prin lumea trăită a vieții trebuie înțeles acel domeniu al realității pe care maturul conștient și normal îl găsește ca pur și simplu dat în atitudinea intelectului uman sănătos, mai ales că această stare include ceea ce suntem printre obiecte și printre interacțiunile oamenilor. Pledăm foarte mult pentru inteligența naturală pentru că aceasta este esența creației și lumea trăită a vieții este văzută astfel ca o zonă circumscrisă realității care ne cuprinde mai mult decât oricare alta, ocupată de ceea ce putem numi de la sine înțelesul vieții noastre! Robotica este cea care creează sistemele tehnologice ale societăților de azi, prin mijloace care se consideră că asigură punctul de plecare pentru a face mai binele în lumea de azi. Desigur, strategiile de cercetare pe care le promovează inteligența naturală rezultă din înțelegerea de sine a lumii trăite a vieții sociale, deoarece pornește de la stări de lucruri pe care le convertește în fapte de cunoaștere. Nu putem vorbi de fapte fără a angaja un prealabil, dar aici, faptele trăite, și nu vreun formalism tehnologic artificial poate fi punctul de plecare al cunoașterii. Conform strategiilor inteligenței «artificiale», trebuie plecat de la experiența vieții oamenilor în societate, cu dimensiuni variate: tehnologice, economice, politice, culturale, pe când inteligența naturală este condusă de experiența multidimensională a vieții trăite. În «operațiile» inteligenței «artificiale», semiotica și nu semantica este cea care comandă regulile, iar semnificația exprimărilor se stabilește pragmatic. Un echilibru care ne apropie de normalitate și nu Îl elimină din ecuație pe Dumnezeu, asigură păstrarea vie a conștiinței interacțiunilor din societate, iar, dintre oamenii care trăiesc în comunități de viață socială se ridică de fapt continuu subiecți ai cunoașterii naturale și o fac să înainteze mai departe!
Aplicațiile inteligenței «artificiale» se extind fără un Dumnezeu…
Viața noastră ca oameni credincioși ia act de ceea ce a fost, dar ea se desfășoară în mediul lumii trăite a vieții sociale, iar, ca o exemplificare, din acest mediu s-au înălțat performanțele caracteristice, inclusiv performanțele modernității și ale postmodernității care invocă inteligența «artificială», din care s-a eliminate, de pildă, religia, ce-și regăsește pilonii în Ierusalim, Atena, Roma, conștiința vieții publice și meritocrația, anumite expresii ale confucianismului, cunoașterea rațională în forma teoriei, știința galileo-newtoniană, apoi einsteiniană, mașinismul creat pe baza ei, sistemul de drept, comunicarea umană și democrația, cultura reflexivă care orientează oamenii. De bună seamă, ca ființe umane, ne reproducem viața în mediul culturii create de inteligența naturală dăruită de Dumnezeu, care este mai mult cunoscută față de inteligența «artificială», în pofida faptului că și mașinile evoluează continuu și sunt perfecționate de către om, ele nefiind numai computerele pe care le folosim cotidian, ci și «mașinile inteligente» care pot duce la descoperiri științifice și rezolvări de probleme, după cum sunt și computere ce pot lua sau măcar propune decizii în situații de mare complexitate în viața societății. De aceea, se și vorbește despre «sisteme cognitive» ale inteligenței «artificiale», multe dintre ele scăpând de sub control și provocând temeri îngrijorătoare! Acestea presupun învățarea, capacitatea de a aborda complexitatea, de a lua sub control nesiguranța prin calcule ale probabilității, plecând și de la analogia cu inteligența naturală, apelând la tehnologii și revărsându-se în tehnologii digitalizate de ultimă generație. Ținta generală a științei care coordonează această dezvoltare, informatica, se îndreaptă spre crearea de roboți în stare să-și descrie structura și să se adapteze la mediu, deci mașini cu «conștiință», așa cum sunt roboții actuali, și chiar mai mult, mașini cu «conștiință de sine», care pot întreține chiar un «dialog» cu persoane reale. Astăzi, aplicațiile inteligenței «artificiale» se extind fără un Dumnezeu al vieții spirituale, așa că fiecare ne luăm deja informații pe internet, cu așa numitele «mașini de calcul», mai ales că deja au intrat în funcțiune «mașinile de tradus», prin recunoașterea de texte și generarea de texte posibile cu mașini de redactat articole care se pot verifica prin argumentarea din texte cu «mașini de control logic» programat! Industria «Smartphone» este în progres, iar, analizele și prognozele economice nu mai sunt posibile rapid fără inteligența «artificială», ca să amintim și de prognozele climatic sau de modul cum s-a intrat deja pe terenul roboților, al mașinilor de transport ce se conduc singure, acele mașini-arme, care pot omorî individualizat la mare distanță, după cum decid comandanți militari, iar, tot cu inteligență «artificială» în medicină se stabilesc diagnostice, cauzele maladiei, indicii, analize medicale și altele.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
