Tragedia din București, în care o femeie a murit carbonizată într-un vehicul electric cuprins de flăcări, a zguduit o țară întreagă. Și asta nu doar prin dramatismul imaginilor, ci prin sentimentul apăsător că această moarte putea fi prevenită.
Pentru că realitatea este incomodă: vehiculul implicat nu este, de fapt, o mașină în sensul clasic. Este un cvadriciclu electric ușor, încadrat legal într-o categorie inferioară, care în anumite condiții poate fi condus chiar fără permis auto complet. Practic, legea îl tratează mai aproape de un scuter cu caroserie decât de un automobil capabil să protejeze ocupanții.
Datele tehnice arată clar vulnerabilitatea: întregul ansamblu cântărea aproximativ 450 de kilograme, dintre care aproape 100 de kilograme reprezentau o baterie clasică pe plumb, tehnologie veche, grea și mult mai predispusă la deteriorare și supraîncălzire. Pentru a menține greutatea scăzută, structura este realizată în mare parte din materiale plastice și compozite ușoare — materiale care, în cazul unui incendiu, ard extrem de rapid.
Exact acest lucru s-a întâmplat: martorii au descris cum vehiculul s-a aprins și a fost cuprins de flăcări în doar zeci de secunde, transformându-se într-o torță. În asemenea condiții, timpul de reacție devine aproape inexistent, iar șansele de salvare scad dramatic.
După tragedie, autoritățile au anunțat controale și au vorbit despre modificarea urgentă a legislației privind omologarea și circulația acestor vehicule. Este un pas necesar — dar și o confirmare amară a unui tipar bine cunoscut: în România, legile se schimbă doar după ce oamenii mor, pentru că riscurile nu erau necunoscute.
Specialiștii avertizează de ani de zile că aceste vehicule, deși promovate ca soluții urbane „verzi”, ridică probleme serioase de siguranță: protecție structurală minimă, baterii vulnerabile la incendii și dificultăți majore de intervenție pentru pompieri. Mai mult, ele reprezintă un pericol nu doar pentru proprietari, ci și pentru ceilalți participanți la trafic. Sunt lente, fragile și greu de integrat într-un trafic deja sufocat.
Iar finalul este, din păcate, simplu și dureros:
în România, legile nu apar ca să prevină tragediile. Apar doar după ce flăcările se sting.
Dragoș Ionică
