Revista ,,Murmurul Jilțului”, cu numerele 110-113, mai 2025-aprilie 2026, publicație cu apariție anuală, operă ce presupune o activitate istovitoare din partea fondatorului, preacunoscutul și distinsul profesor Dumitru Dădălău, a intrat și în posesia noastră nu de mult timp. După o lectură fugară, am constatat că își păstrează brandul de a fi o a doua revistă de cultură din județ, după “Măiastra”, opera profesorului doctor Zenovie Cârlugea, revistă ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România.
Dacă e să rezumăm chintesențial conținutul acesteia, pornind de la înscrisurile prezente în susul și josul celor 64 de pagini: “Cetatea Luminii la 45 de ani; 30 de ani de jurnalism în Mătăsari; Editura Rene la 15 ani, toate cu cifre rotunde, denotă că se transmite un mesaj omagial.
Abundența de informații din varii domenii specifice erei cunoașterii, cu tehnologii de vârf, în care ne aflăm: știință, cultură, învățământ, beletristică, inteligență artificială, asigură, în continuare, caracterul enciclopedic al apreciatei reviste.
Ca de fiecare dată, învățământului și educației, li se acordă o atenție prioritară. Cinci pagini aflate aproape de începutul revistei sunt consacrate acestui important sector, care, prin perindarea a 29 de miniștri, de patru ori, Ecaterina Andronescu, pe scaunul lui Spiru Haret, organizator de geniu al învățământului românesc, în 35 de ani de la acel Decembrie sângeros, învățământul a fost tot mereu reformat, cu cârpeli și tot nereformat a rămas. Dimpotrivă, a cunoscut un proces de disoluție, iar degringolada, ce s-a abătut asupra altor sectoare, nu le-a ocolit nici pe acesta și nici cercetarea. Învățământul, cercetarea și cultura au fost și sunt, printr-o subfinanțare cronică, tratate de Guvernanți mai rău decât niște ,,cenușărese”.
Cei doi miniștri, Andrei Marga și Mircea Miclea, profesori universitari doctori, intelectuali cu vază, în cunoștință de cauză, neinteresați de a rămâne la putere, au demisionat din cauza subfinanțării. Meritul esențial al ministrului Funeriu este că, introducând metoda supravegherii prin camere video în sălile în care se susținea examenul de bacalaureat, a redus serios frauda, în ciuda unui oprobriu din partea unora care au incriminat gestul demnitarului. Prin aceasta, în mare măsură, a pus capăt furtului de diplome.
Așa cum constată și Mircea Malița, se observă o deplasare de la conceptul de instrucție(învățare) la cel de educație. După opinia noastră, este improprie denumirea de Ministerul Educației și Cercetării în locul denumirii Ministerul Învățământului și Cercetării. Educația este efectuată mai mult în afara sistemului școlar: familie, lecturi proprii, internet, comunicări de masă cu efecte mult mai adânci. De fapt instrucția și educația sunt mână-n mână, în strânsă colaborare, în perfect acord.
Trei pagini din revistă au ca obiect ,,Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizări prezente și implicații pentru reforme în domeniu” sub semnătura ministrului aflat în funcție și “Mesajul ministrului” Daniel David cu privire la măsurile de criză adoptate pentru educație-cercetare în Legea fiscal-bugetară, propusă de Guvernul României.
Celelalte două pagini sunt ocupate de cele două articole apărute sub semnătura lui Andrei Marga, ,,Naturalizarea educației” și a lui Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu titlul: “Despre schimbările din învățământul actual”. Ambele conțin accente critice. Mai întâi, autorii semnalează prezența unei crize grave în educație. După opinia renumitului om de știință și diplomat, Mircea Malița, în ,,Minți senine, minți învolburate”, Editura Scripte, București, 2009, spre deosebire de crizele economice care izbucnesc periodic, sistemul educațional mondial pare a fi într-o criză cronică, lentă și persistentă ce nu și-a găsit remediul.
După opinia lui Andrei Marga, inteligența artificială nu presupune renunțarea la regulile inteligenței naturale. Naturalizarea este valabilă și în Educație. La nivelul anului 2000, afirmă Andrei Marga, conform evaluărilor naționale și internaționale, Educația se afla la nivelui multor țări din Uniunea Europeană, era singura reformă postdecembristă recunoscută international, dar, din păcate, după 2001, a fost părăsită. Iată câteva neajunsuri, daune în Educație, după Andrei Marga: deprofesionalizarea personalului didactic; scăderea dramatică a frecventării bibliotecilor de către cetățeni; rămânerea în urmă în raport cu celelalte țări, privind cunoașterea unei limbi străine: 19,2%- România; Austria-60%; Cipru-59,3%; Grecia-44,8%; Polonia-39%; Franța-35,9%; Bulgaria-30%. Generațiile mai noi de tineri încalcă frecvent regulile gramaticale. Nicio universitate din România nu mai urcă în primele 970 de universități, iar, în prezent, s-a trecut pe locul 2000. În Universități se predau încă discipline care nu mai corespund nevoilor actuale. Doctoratele s-au compromis durabil prin expansiunea plagiatelor, prin numirea de conducători incompetenți, iar nivelul profesorilor universitari a devenit mediocru, ca urmare a criteriilor eronate de selecție. Prezența serviciilor secrete în universități a luat amploare și s-a ajuns la numirea de rectori cu ajutorul acestora. Au ajuns demnitari care “își ascund sărăcia culturală sub un tehnicism la modă, sunt demnitari în România fără studii în regulă, nu doar nepregătiți”, de asemenea, sunt titluri academice fară acoperire. ,,Corupția (nepotism, comercializare de posturi) este mai mare ca oricând în istorie”.
Pregătirea tinerilor trebuie orientată pe trei direcții corelate: “a învăța să acționezi”; “a învăța cum să dobândești cunoștințe”; “a învăța cum să trăiești cu alții’. Pandemia a afectat învățământul în toată lumea. Educația trebuie sincronizată cu nevoile societății și evoluția cunoașterii, fiind necesară, de asemenea, o actualizare care valorifică tradiția. “Nu dă rezultate o educație bazată pe ocolirea sau parcelarea culturii”. Cu siguranță că performanțele sunt favorizate de principiul moderat, poate mic, dar intens și performant.
După opinia academicianului Ioan-Aurel Pop, ,,Noile propuneri ale noului ministru al Educației, al 29-lea, au pus pe jar lumea academică, elevii, studenții, profesorii și părinții”. O reformă durabilă în învățământ, după ce a fost dezbătută public și legalizată, trebuie să funcționeze stabil cel puțin 10-15 ani, pentru a se vedea consecințele. Nu trebuie să combatem teoria și nici memorarea de către elevi a teoremelor, definițiilor, a datelor istorice și este necesar să menținem competiția, ierarhizarea elevilor după merite. De asemenea, susține Ioan-Aurel Pop, planurile de învățământ sau curricula trebuie să cuprindă materiile clasice verificate de veacuri, disciplinele identitare. Se vorbește de așa-zisa ,,alfabetizare avansată”! când noi nu suntem în stare să facem nici alfabetizare începătoare. Tehnologia și educația antreprenorială să se facă la școlile profesionale și la liceele tehnologice. Civismul se realizează în fiecare zi în societate, iar în școală prin orele de dirigenție. Elevii să fie determinați să învețe la toate materiile, nu așa cum prevăd planurile de învățământ actuale ca în clasele a XI-a și a XII-a să învețe numai la materiile prevăzute pentru bacalaureat. Având în vedere că materiile sunt supraîncărcate, profesorii trebuie să predea mai puțin, mai simplu și mai inteligibil, nu mult și galopant. Istoria comunismului și a Holocaustului nu trebuie rupte de istoria contemporană. S-au făcut propuneri cât mai bizare privind studierea istoriei altor popoare, cu neglijarea problemelor identitare românești.
Sunt tot mai mulți în jurul nostru care nu vorbesc corect limba română, iar disciplinele umaniste sunt masacrate și, prin aceasta, este aproape complet neglijată educația identitară. Cultura națională nu se compune din educația antreprenorială, tehnologică sau prin studiul unei istorii parțiale.”Mulți trec prin experiențe precum licență, disertație(și dizertație-DOOM3), chiar și doctorate ca gâsca prin apă. E un cerc vicios aici, în modul în care este aplicat la noi sistemul Bologna.”
Oameni învățați, cu multă experiență, afirmă academicianul Ioan- Aurel Pop, au spus demult că cei mai buni absolvenți, șefii de promoții, cel puțin, din toate specialitățile, ar trebui să se facă profesori.
Distinsul academician dă și exemple de afirmații aberante, fantezii: ”Decebal avea buze senzuale, nu era războinic, iar Alexandru Ioan-Cuza a avut copii bastarzi și nu a fost Domnul Unirii!”
,,Dacă în țara care se numește România evităm sau diminuăm chestiunile identitare românești, vom ajunge peste un timp să schimbăm numele țării. Studiul aleatoriu al istoriei(ca și nestudierea istoriei) sau învățarea istoriei după impresii și după sentimente poate conduce la extremism. Dacă se abolește complet criteriul meritului, vom muri ca societate și ca națiune. Stimularea concurenței și a excelenței ne poate asigura succesul în viitor, ierarhiile au avut întotdeauna rolul lor, fiindcă oamenii nu se nasc și nu sunt egali.”
În concluzie, opiniile celor doi savanți, Ioan-Aurel Pop și Andrei Marga, au un factor comun: criza gravă din Educație, creată bineînteles, de Guvernanți.
După opinia noastră, pentru că România duce mare lipsă de Caractere, menirea primordială a școlii este: ,,Să formeze adevărate Caractere”
N.B.
,,Nu poți fi porc în viață și înger pe hârtie.”
Tudor Arghezi
,,Fățarnicul este un taler cu două fețe.”
Fățarnicul pe dinafară, ca mielul fără prihană, iar pe dinăuntru lup întreg adevărat.
,,În față mumă și în dos ciumă.”
Proverbe românești
,,Invidia roade pe invidioși ca rugina fierul.”
Antistene, citat de Diogene Laerțiu în “Vieți și sentințe ale filosofilor iluștri”
,,Cel care nu are nicio virtute, invidiază întotdeauna virtutea altora.
F. Bacon, “Eseuri: despre invidie”
,,Niciodată un invidios nu va ierta meritul.” Corneille
,,Invidiosul nu moare o singură dată, ci de atâtea ori de câte ori răsună faima celui invidiat.” Baltazar Gracian
,,Invidia și ura se unesc mereu și se întăresc una pe alta la aceeași persoană”
La Bruyere, ,,Caracterele”
Constantin E. Ungureanu
