Această zi de 1 octombrie este una importantă în calendarul creștin, plină de spiritualitate și semnificație pentru biserică și pentru credincioșii acesteia, deoarece «Acoperământul Maicii Domnului», cunoscută în popor sub denumirea de «Pocroave» este ca un îndemn la curăţie, credinţă şi speranţă, un moment în care credincioșii respectă o serie de tradiții și obiceiuri moştenite din străbuni. Prăznuită în Biserica Ortodoxă și în bisericile greco-catolice, sărbătoarea amintește despre o minune care a avut loc la Constantinopol în secolul al IX-lea, prin apariția Sfintei Fecioare Maria în fața ascetului Andrei, dar, în esenţă, ea celebrează protecția oferită creștinilor de Maica Domnului. Conform tradiției creștin-ortodoxe, Maica Domnului s-a arătat în secolul al IX-lea în Biserica «Vlaherne» din Constantinopol, actualul Istanbul, unde erau păstrate atunci mai multe relicve sacre ale Născătoarei de Dumnezeu: veșmântul, omoforul și o parte din brâu. Biserica «Sfânta Maria» din Vlaherne fusese construită în anii 450 de împărăteasa Pulcheria cu soțul ei Marcian (450-457), în suburbia Vlaherne a capitalei imperiale Constantinopol. Apariția Maicii Domnului a avut loc în timpul domniei împăratului Leon cel Înţelept (886-912), când, potrivit tradiției, la 1 octombrie, în timpul privegherii de toată noaptea în cinstea Maicii Domnului în Biserica din Vlaherne, cam pe la orele 4 dimineața, ascetul Andrei, care se spune că era de naționalitate scită, a trăit un moment de extaz mistic și a văzut-o trecând prin uşile împărăteşti pe Sfânta Fecioară Maria, sprijinită de sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul, urmată de un alai de sfinţi îmbrăcați în haine albe. Alaiul s-a îndreptat spre amvon, unde Maica Domnului a îngenuncheat și a început să se roage în lacrimi pentru toți credincioșii creștini. Sfânta Fecioară Maria i-a cerut Fiului ei, Iisus Hristos, ca să primească rugăciunile tuturor oamenilor care îl imploră, invocând numele ei. După terminarea rugăciunii, Maica Domnului s-a apropiat de altar și a continuat să se roage, apoi s-a înălțat în văzduh și și-a întins acoperământul ei peste toți oamenii care se aflau în biserică, în semn de ocrotire a lor. Ascetul Andrei, martor la acest eveniment, l-a întrebat atunci pe ucenicul său, Epifanie: «Oare, vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?», iar Epifanie i-a răspuns: «O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele», ceea ce înseamnă că Preacurata Fecioară a devenit mama noastră, mângâietoarea sufletelor noastre și grabnica noastră mijlocitoare la Tronul ceresc.
«Preasfântă împărăteasă, cu îngerii stai împreună și te rogi zicând: „Împărate ceresc primește pe tot omul ce …”»
Potrivit «Cronicii veacurilor trecute», scrisă în jurul anului 1113 de către Nestor Cronicarul, locuitorii Constantinopolului au invocat ajutorul Maicii Domnului pentru a-i proteja de un atac al unei mari flote a ruşilor, care erau încă păgâni în acea vreme, conduse de Askold și Dir, iar, sărbătoarea aniversează distrugerea prin intervenția divină a acestei flote cândva prin anii 864-867 sau, potrivit istoricilor, la 18 iunie 860. «Cronica vremurilor trecute» mai consemnează faptul că înaintea bătăliei, a avut loc o priveghere de toată noaptea și o scufundare a veșmântului Maicii Domnului în apele mării, în apropierea Bisericii «Vlaherne», dar nu menționează nici prezența Sfinților Andrei și Epifanie și nici viziunea Maicii Domnului în rugăciune. Icoana Sărbătorii, care nu se regăsește în arta bizantină, o înfățișează în partea superioară pe Fecioara Maria înconjurată de o aureolă luminoasă, când ține pe brațele ei întinse un voal sau un omofor, care simbolizează protecția oferită credincioșilor. De o parte și de alta a Maicii Domnului se află numeroși sfinți și îngeri, dintre care mulți sunt recunoscuți de credincioși: apostolii, Sf. Proroc Ioan Botezătorul, Sf. Nicolae şi alţii. Mai jos este reprezentat Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, arătând spre Fecioara Maria și întorcându-se către ucenicul său Epifanie. De obicei, omoforul cu care Maica Domnului protejează omenirea este ținut, fie în mâinile ei întinse, fie de doi îngeri.
„Dacă îndurările mele sunt plăcute lui Dumnezeu, de ce nu le-aş îndura?”.
«Acoperământul Maicii Domnului» celebrează minunea dezvăluirii ocrotirii Maicii Domnului, răspândită în întreaga lume, și a marii sale iubiri pentru omenire! Începuturile acestei sărbători au avut loc în spațiul grecesc, unde a fost ținută cu mare evlavie, mai ales de călugării de la Muntele Athos, iar, Biserica Ortodoxă Greacă sărbătorește «Acoperământul Maicii Domnului», începând din anul 1952, în ziua de 28 octombrie, fiindcă, această zi are statut de sărbătoare națională în Grecia, deoarece, atunci este aniversată respingerea atacului italian asupra Greciei, care a avut loc în 1940, în timpul celui de-al doilea război mondial. Sărbătoarea a pătruns în spațiul slav prin secolul al XII-lea, iar, odată cu creșterea influenței ruse în Țările Române, Biserica Ortodoxă Română a preluat această sărbătoare, care a fost celebrată la început mai mult în mănăstiri și a fost înscrisă în calendarul religios pe 1 octombrie. Cinstirea sărbătorii s-a extins tot mai mult în spațiul românesc, iar evlavia credincioșilor și a preoților a făcut să-i fie dedicate mai multe biserici şi mănăstiri, aşa cum este cazul Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Turceni, Gorj. Se consideră că rugăciunile către Maica Domnului rostite în această zi fac minuni, de aceea, Biserica o preaslăveşte pe Maica Domnului mai mult decât pe toţi sfinţii şi chiar mai mult decât pe îngeri, considerând-o «mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii», în sensul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se arată ca Maică a lui Hristos şi Maică a Bisericii, în persoana ei, Biserica preaslăvind milostenia şi bunătatea plină de iubire! Maica Domnului este rugătoare pentru întreaga omenire şi mai ales pentru cei aflaţi în necazuri şi în suferinţe, căci, deşi ridicată din lume în Împărăția Cerurilor, Preacurata Fecioară rămâne neîncetat rugătoarea către Dumnezeu pentru tot neamul creştinesc şi dătătoarea tuturor bunătăţilor! Pentru că Arhanghelul Gavriil a numit-o «plină de har» (Luca 1, 28), din această «plinătate» revârsând neîncetat daruri binecuvântate asupra lumii, să încheiem cu această rugăciune miununată: «Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Pe toate acestea, alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată! AMIN».
P.S. În această zi de mare Sărbătoare creştinească, Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Turceni, îi aşteaptă pe credincioşi la cel de-al doilea hram al său.
Profesor Vasile GOGONEA
