Pentru a înțelege mai bine ce sunt adicțiile, e necesar de știut că efectele comportamentale ale acestor modificări cerebrale se observă în recăderile frecvente și în nevoia intensă de o substanță stimulatoare atunci când persoanele sunt expuse la stimuli care au legătură cu acea substanță (craving), mai ales că substanțele adictive pot fi alcool, tutun, cafeină, droguri sau chiar medicamente. Desigur, în condițiile în care muncim ca să trăim, muncim pentru că suntem încurajați socio-economic să o facem, pentru că supraviețiurea devine dificilă în lipsa muncii, dar, se pune întrebarea, cum putem vorbi despre adicție, mai ales că se vorbește insistent despre efectul de «burnout» care vine din prea multă pasiune în muncă! Evident, nu aveam aproape nici o formă de viață personală în restricţia asupra celor necesare, iar timpul pare limitat la strictul necesar pentru a accepta că munca în exces este o fugă. Se vorbeşte excesiv despre adicția de jocuri de noroc, mai ales că jocul patologic de noroc (online sau offline) este des întâlnit și are drept caracteristici repercusiunile severe asupra calității vieții sociale, financiare, și a relațiilor familiale ale persoanei afectate. Se pare că acesta este diferit de jocul ocazional, rar cu prietenii, într-un anumit context sau de jocul profesionist în care jucătorul joacă calculat, pentru a face bani și știe cum/când să se oprească, pentru că la fel ca şi la alte adicții, controlul impulsiunilor este deficitar.
Incapacitatea de a controla folosirea unui bun!
Cu o mare atenţie, consider că trebuie să vorbim şi despre adicția de internet/calculator/sindromul «selfie», mai ales că în era internetului, în perioada telemuncii, teleșcolii, toți suntem dependenți de calculator și de internet. Dar, atunci când pierdem noțiunea timpului în fața calculatorului, când nu ne putem desprinde de calculator pentru a face altceva pentru beneficiul nostru, când viața socială se reduce sau dispare complet, când ești entuziasmat doar de statul/jocul la calculator/în mediul online/pe rețele de socializare, atunci putem vorbi de adicție nocivă! În cazul acesta, când ne întrebăm ce sunt adicțiile, răspunsul ar putea fi legat de comportamente care compensează o lipsă de conectare, cu precizarea că unii specialişti pun accent pe nevoia copiilor de conectare, subliniind comportamentele ce derivă în lipsa conectării autentice (deseori, dependența de internet/jocuri). E bine să vorbim şi despre adicția de televizor, mai ales că televiziunea, respectiv, relaxarea omului modern, ar putea fi numită chiar adicție, fiindcă neuropsihologii au demonstrat că televizorul are efect hipnotic, indiferent de emisiunea vizionată. În astfel de situaţii, creierul nostru intră în stare de relaxare, respectiv de somn după 2 minute de expunere, deoarece, creierul nu face niciun efort când este expus televiziunii! Practic, tot ceea ce vedem trece dincolo de gândirea noastră critică, direct în subconștient! Raportată la vârstele tinere şi chiar foarte tinere, adicția de pornografie constituie nevoia crescută de a viziona materiale pornografice, mai ales că aceasta vine însoțită de o serie de simptome precum: stimă de sine scăzută, dificultăți de relaționare, lipsă de intimitate emoţională cu partenerul, diminuarea libidoului și disfuncție erectilă, izolare socială, scăderea interesului față de relaționarea fizică reală, lipsă de motivație și chiar anxietate şi depresie. Caracteristică, mai ales persoanelor mature şi chiar în vârstă, adicția de cumpărături înseamnă că în momentul în care ajungi să cumperi mai mult decât îți poți permite și ai acest comportament pe fondul unor emoții de tristețe severă sau de furie, atunci putem vorbi despre adicție. Şi se pot distinge câteva tipologii de cumpărător precum: cumpărătorul compulsiv – cumpără pe stres emoțional, cumpărătorul bulimic – cumpără și returneză, colecționarul – se simte incomplet dacă nu are toate elementele/toate culorile dintr-un set, cumpărătorul trofeu – cumpără obiectul perfect, cumpărătorul de chilipiruri – cumpără orice doar pentru că este la reducere, cumpărătorul care dorește să-și mențină imaginea de mare cheltuitor, cumpără tot ce este scump și strălucitor! Adicția alimentară se manifestă atunci când luăm în considerare consumul, dar și restricția de alimente. Dacă restricția nu este impusă de doctor și de condiții medicale (ex. alergii, intoleranțe, boli de nutriție), atunci avem un tipar maladiv de restricție a anumitor alimente, cu observația strictă în consum, a cantității acestor alimente sau ingestia abuzivă de anumite alimente, alternând cu episoade de comportament restrictiv. Tulburarea de adicții se manifestă prin incapacitatea de a controla utilizarea unei substanțe sau a unui comportament specific dobândit, iar, termenul de «adicție» provine din limba engleză și înseamnă «atracție către», mai ales că un adictiv este o persoană atrasă de consumul a ceva de care depinde în viaţa de zi cu zi!
În lupta cu dependenţele, persoana afectată nu luptă singură!
În loc de concluzie, să vorbim şi despre ceea ce numim prevenirea adicțiilor, pentru că în lupta cu dependențele, persoana afectată nu luptă singură, ci, are nevoie de un psihoterapeut alături de care să treacă pas cu pas prin toate etapele. Lupta cu dependențele nu este ușoară și nici simplă, pentru că inclusiv persoanelor care se confruntă cu această problemă este necesar să li se explice cu mare atenţie şi chiar cu discreţie, ceea ce sunt adicțiile pentru a le abilita să recunoască situaţia creată de care fug prin dependență. Din nefericire, la baza adicțiilor, de cele mai multe ori stau abuzuri și traume şi, ca urmare, confruntarea cu astfel de probleme poate fi dificilă, având o greutate emoțională deseori greu de dus până la capăt! Psihoterapeutul susține persoana cu adicții prin intermediul anumitor tehnici precum «mindfulness», atât în recăderile depresive, în reducerea anxietății, dar și în intevenția efectivă asupra comportamentului adictiv. Conștientizarea intenției de consum și a comportamentului, slăbesc încetul cu încetul asocierile care susțin consumul și ajută la gestionarea mai bună a momentelor de nevoie, de poftă (craving). Corpul unei persoane dependente se adaptează de-a lungul timpului la acea substanță sau activitate astfel încât are nevoie să mărească uşor cantitatea sau frecvența activității la un moment dat pentru a obține același efect, pentru a simți aceleași senzații. Atunci vorbim despre instalarea toleranței la substanța sau activitatea respectivă, ceea ce înseamnă că dependența este prezentă. Acesta este momentul în care persoana care a dezvoltat o astfel de problemă de sănătate, ar putea să ceară ajutor specializat. Accentul în terapie este pus pe felul cum persoana trebuie să reînvețe să facă față neliniștilor sale în moduri mai puțin nocive (sportul intensiv are același efect relaxant ca alcoolul, spun studiile). Atunci când vorbim despre adicții și despre tratamentul acestora, trebuie să se știe că nu vorbim despre voința omului sau despre moralitatea sa, fiindcă acestea nu sunt concepte utile în terapie şi nu este vorba despre lipsa de voință, ci de redobândirea controlului asupra unui comportament.
Profesor Vasile GOGONEA
