MB.1.Cine este Amar Benhamouche?
A.B. – Bună ziua și mulțumesc că mi-aţi oferit acest spațiu pentru a mă exprima. Sunt psiholog de pregătire, autor, poet și secretar general al asociației „Apulivre”. M-am născut în 1985 în Cabilia1, o regiune rebelă și militantă din Algeria. M-am născut într-o familie modestă al cărei tată era poet și activist pentru cauza culturală amazigh și cabilã. De mic am intrat în asociații culturale fie în satul meu, la liceu sau la universitate, în Cabilia. Deoarece am fost activ în lupta politică pentru cauza culturală amazigh (berbero-cabilă), justiție socială, democrație și laicitate.
MB.2. De ce poezie? Ce înseamnă pentru tine?
A.B. – După cum am spus la început, tatăl meu a fost un poet care m-a făcut să iubesc poezia. Poezia are un loc important în Cabilia, ca mijloc de luptă, transmis în special de cântăreții-poeți precum Lounès Matoub, Lounis Ait Menguellet, Ferhat Mhenni, Ideflawen, Idir… și alții.
Pentru mine, poezia este un mijloc de exprimare liberă, un catharsis și un angajament. Mi-a permis să-mi exprim durerea și să-mi apăr ideile și angajamentele mele în viață. Eu scriu pentru Cabilia mea reprimată, pentru egalitate și dreptate socială, pentru pace în lume, pentru dragoste… etc.
MB. 3. Care vã este parcursul literar / cultural și scopul ?
A.B. – Prima mea carte a fost publicată în 2015; o piesă în limba cabilã „Irus d Tanatus”. Venirea mea în Franța mi-a oferit însã mai multe oportunități. Am întâlnit personalități din lumea culturală și politică care mi-au permis să intru în lumea presei, să scriu și să creez alături de prietenul meu Hacene Lefki, asociația Apulivre. În această asociație a fost lansat festivalul de poezie „La Tour Poétique”. Anul acesta este a patra ediție, programată în perioada 12-15 iunie 2025, la Paris. În 2024, am coordonat o carte colectivă intitulată „Poezie: lupte și bãtãlii”, apărută la Editura Milot. În acest moment, lucrez la o carte colectivă despre poezia exilului, o colecție de poezie în arabă, haikus în cabilã și o bandă desenată cu pictorul, designerul și sculptorul Hamid Aftis despre poetul și cântărețul cabil Lounès Matoub.
MB.4. Scrieți și publicați texte în cabilã (limba dumneavoastrã maternă), în franceză și în arabă. Ce limbă preferaţi ca să vã exprimaţi mai bine în poezie și de ce?
A.B. – Răspund subiectiv: limba mea maternă. Dar cred că fiecare limbă are locul ei pentru mine iar alegerea limbii în care scriu este legată de locul în care mã aflu, de moment și de temã. Încerc pe cât posibil totuşi să lucrez în cabilã pentru a-mi promova limba.
M.B.5. Are poezia viitor în lume? Cum? De ce?
A.B. – Omul este un etern poet. Nimic nu poate înlocui poezia. Va fi mereu acolo și doar forma și stilurile se vor schimba. Poezia este un limbaj universal, care construiește punți de frățietate între popoare. Un poet cabil poate influența unul român și invers.
M.B.6. Ce știţi despre România și despre literatura / cultura ei? Ar fi posibil să se stabilească legături între Cabilia și România?
A.B. – În copilărie nu cunoşteam decât echipa de fotbal2 și jucătorul ei vedetă, Hagi. Ajuns în Franța, și odată cu festivalul de poezie „La Tour Poétique”, am întâlnit poeți și scriitori români precum: Marilena Lica-Masala, Doina Guriţã, Mirela Cocheci… și alții.
M.B.7.Un scurt mesaj pentru români, vã rog!
A.B. – Încă o dată, mulțumesc pentru acest interviu. Le-aș spune românilor că a venit momentul să ne cunoaștem mai bine, să lucrăm împreună și să construim, prin artă și cultură, o punte de prietenie între poporul român și poporul cabil. Şi trãiascã cultura!
Mulţumesc şi mult succes!
[1] Cabilia – regiune geograficã din Nord-Vestul Algeriei de astãzi
[2] a României – nota Mariana Bendou
