Atracţia unei excursii în perimetrul vestic al Gorjului submontan, mai ales în această perioadă, o constituie peisajele mirifice, satele de munte cu datini şi obiceiuri ce se pierd în negura vremurilor, forme şi fenomene carstice ce impresionează ochiul şi nu în ultimul rând locuri cu un excepţional potenţial turistic.
Un astfel de itinerar poate fi Tg Jiu -Tismana-Padeş-Cloşani și din vecinătatea Pietrei Cloşanilor, pe Motru, la acumularea Valea Mare.
În mijlocul unui impozant platou la Padeş se află opera sculptorilor Emil Beker şi Gheorghe Tudor, realizată în anul 1921, pentru a aniversa 100 ani de la izbucnirea mişcării revoluţionare condusă de Tudor Vladimirescu. La mica distanţă de aceste locuri se afla Cloşani unde în perioada 1806-1820 Tudor a fost vătaf de plai.
Dacă avem aprobările necesare, putem vizita una dintre cele mai frumoase cavități din Europa, peştera Cloşani, unde încă din anul 1961 funcţionează o secţie de cercetări în biospeologie.
De aici, urcând pe firul Motrului şi având în peisaj Piatra Cloşanilor ca un veritabil bastion natural, ajungem pe malul lacului Valea Mare. Cei ce se încumetă să parcurgă, ori să cerceteze acest perimetru, vor descoperi o lume aproape fantastică a formelor naturale şi locuri de un pitoresc aparte.
Ascunse în inima pădurilor, şuviţe de apă ce coboară din piatră-n piatră se adună şi parcă luându-şi adio de la locurile unde au văzut lumina zilei o pornesc spre a sfârşi în apele lacului Valea Mare.
Dar, să zicem aşa, ajungând pe malul lacului cu pricina am fost neplăcut surprins de resturile vetrelor de foc, chiar sub ecranul protector al zăpezii și de tăiere a arbuștilor tineri (unele aproape de marginile pădurii, ce e chiar de răşinoase), probabil în perioada estivală a anului ce s-a scurs. Cred că la mijloc este tot acea educaţie ecologică (de care cu toţii facem referire ), dar pe care unii dintre noi nu o au.
Căci altfel, cum să faci focul la nimereală si să tai puietul de arbori . Mai ales lucru care m-a întristat cel mai mult a fost că cei care veneau anul trecut la (haideţi să spunem cu indulgenţă) iarbă verde voiau să-şi facă altă vatră de foc de parcă cele existente ar fi contaminate.
Şi aşa se ajunge din indiferenţă ori necunoaştere (fiecare vatră nou făcuta distruge vegetaţia în jurul ei) că pe o parte a malului (altfel de o frumuseţe sălbatică aparte) sunt aceste vetre sub brazi (unele de mărimea unui foc de tabără) ca nişte cicatrice inestetice cu tot stratul de zăpada ce încearcă să le acopere în aceste zile.
La final, pentru a nu crea impresia că “ne băgăm singuri în seamă, ori căutăm nod în papură” vom prezenta câteva consideraţii ale unor foruri şi persoane (fără a le dezvălui numele) legate de protecţia mediului ambiental şi a diversităţii biologice. “Trebuie să fim conştienţi că în privinţa ocrotirii ori distrugerii naturii identitatea dintre al meu şi al nostru este totală În privinţa ocrotirii pădurii şi a mediului nu există bariere. Avem cu toţii o participare egală la beneficii sau dezastre” –afirma un cunoscut naturalist.
“În ziua de azi soarta mediului ambiental nu mai poate lăsa pe nimeni indiferent. Terra şi-a pierdut într-un timp istoric destul de scurt două treimi din zestrea verde a pădurilor. Ce a mai rămas in condiţiile exploatării fără precedent a “aurului verde” îndeamnă omenirea la o mai adâncă meditaţie şi preţuire a factorilor apărători ai vieţii”- se sublinia în mesajul de încheiere a sesiunii unei importante organizaţii mondiale de profil.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
