Atunci când Iisus Hristos Domnul vorbeşte despre moartea şi Învierea Sa! – ,,Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei, sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa”!

207

De vorbă cu Apostolii Săi întru Propovăduire, Mântuitorul Iisus Hristos a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni, de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Le vorbea deschis despre aceasta, însă, Apostolul Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Iisus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor”! Apoi a chemat mulţimea şi pe ceilalţi ucenici ai Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”!

,,Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor”!
Şi le-a zis Domnul: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere”! Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Iisus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia”! Ei, însă, n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe. Apoi, au ajuns în Capernaum şi în timp ce se aflau în casă, Iisus i-a întrebat: ,,Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum”? Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. Atunci, Iisus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor”! Domnul a a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: ,,Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine”! Apostolul Ioan I-a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma”! Degrabă, Iisus i-a răspuns: ,,Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea! Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră! Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata! Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el, dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare. Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Gheenă, în focul care nu poate fi stins, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge! Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheenă, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge! Dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu, având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge! Căci orice om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare! Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi, deci, sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii”!

„De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios”!
Ei toţi erau pe drum şi se îndreptau spre Ierusalim, iar, Iisus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniştiţi, iar cei care-L urmau erau speriaţi. Iisus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre ceea ce urma să I se întâmple: „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna neamurilor, care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî. Dar după trei zile va învia! Despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Fiţi atenţi! Vegheaţi! Căci nu ştiţi când va sosi vremea! Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, îşi lasă casa, dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia potrivit slujbei lui, şi porunceşte portarului să vegheze. Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei, sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa! Şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi”! În loc de concluzie, să spunem că atunci când a fost dus la Domnul Hristos, un tânăr stăpânit de un duh rău, de către tatăl său, tatăl L-a rugat pe Domnul Hristos să-l ajute, iar Domnul Hristos i-a spus: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios”! Iată că temelia vieţii celei bune este credinţa. Poţi crede, ai pe Dumnezeu în ajutor şi cine are pe Dumnezeu în ajutor, scapă de orice fel de răutate. Cine n-are pe Dumnezeu într-ajutor, acela e lăsat de Dumnezeu să se întărească în răutate, pentru că nimeni nu e mai chinuit decât omul rău, omul nemulţumit. Nouă trebuie să ne fie milă de astfel de oameni, să ne pară rău că sunt în răutate, să ne rugăm pentru ei! Şi ne lasă Dumnezeu să pătimim în propria noastră răutate, ca să simţim ceea ce înseamnă răutatea pentru sufletul nostru, că dacă ne-ar spune cineva, poate nu l-am crede, însă răutatea pe care o purtăm în noi ne arată gustul amar al ei şi ne face să fim nemulţumiţi, neliniştiţi, pe când bunătatea ne face fericiţi!
Profesor Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.