Bă, s-a trezit pofta urmaşei Elena!

E frumoasă, bat-o focul, dar ne ia mereu cu ghiocul sau poate că guriţa ei „aurită” o ia mereu pe dinainte, pentru a ne arăta un candidat vopsit în roz şi a ne demonstra că, de fapt, Băsescu la pofta urmaşei Elena…

devine eroina cea plimbăreaţă, care ne revelează pe „Împănatul” mângâiat de vorbele de duh ale blondei inconfundabile şi care stabileşte itinerariile turismului electoral pentru a se metamorfoza în avocata Diavolului Anticrist! Fără a fi vorba de… Preşedintele Norvegiei, tocmai la adunarea electorală de la Cavadineşti, aproape de locurile ei natale, în ritmurile săltăreţe ale refrenului „Noi suntem români”, cântat de maestrul Gheorghe Turda, seducătoarea cocoţată pe două fotolii ministeriale a îmbinat strălucit mediul cu turismul şi ne-a plasat într-un remember de toată pomina, uşor deplasat, când ne-a spus că „Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian… ai lui Traian Băsescu”, tocmai pentru a ne dovedi că doamna ministreasă trăieşte cu euforie în lumea stăpânită de iraţionalitate, dezordine şi haos, în timp ce spiritul uman caută tocmai unitatea în şi din ea însăşi, iar de aici, în mod inevitabil, poate apare conflictul cu ignoranţa şi chiar cu obsesia adulaţiei duse până la absurdul situaţiei. Şi, să nu ne mai mirăm că absurdul generează conflictul, din moment ce gafa monumentală devine absurdă, doar pentru că femeia iubeşte şi suferă pe motiv că iubirea nu e eternă! Cu toate acestea, contrar speranţelor desuete ale inimii ei săgetate de Cupidon de la Cotroceni, cunoscut navigator pe marea înspumată, mesajul adresat pentru urmaşii urmaşilor sună ca o sinucidere legată de eroziunea interioară, mai ales dacă sinuciderea electorală nu e doar soluţia în faţa absurdului, ci, pur şi simplu soluţia omului revoltat împotriva unui electorat neascultător.

E adevărat că sunt oameni care consideră că nu mai merită să voteze din momentul în care prezenţa la urne îşi pierde sensul sau din momentul în care pierd ceea ce constituia sensul vieţii trăite aievea, în reveriile maladive ale… divei de la turism şi mediu! Evident, nu toate întâlnirile cu electoratul se termină cu bine, mai sunt şi fluierături şi huiduieli care dincolo de aparenţe nu au altitudinea sperată, aşa cum nici toate promisiunile nu se împlinesc aşa cum îşi doresc alegătorii. Şi, până la urmă, nici nu e bine să se spună „totul“ dintr-o dată, pentru că uneori susţinătorii candidaţilor se complac într-o aşteptare îndelungată a turului al doilea, considerat decisiv!

Poate că în acordurile unui cântec de cucuvea, cineva ar spune: bă, se scula pofta urmaşei Elena, când pe scena de la Cavadineşti se repetă imnul contracandidaţilor bietului marinar naufragiat, iar fiecare dintre ei se visează să fie urmaşul lui Traian la Palatul Cotroceni. Fiecare ascultă refrenul, când “Învingem împreună” cu Mircea Geoană sau când căutăm cu asiduitate “România bunului-simţ”, a lui Crin Antonescu, dar dacă se clamează ostentativ că “Noi suntem urmaşii lui Traian”, parcă se aud ecourile unui cor al nebunilor, în care Elena din “Troica” turistică repetă obsesiv un cântec, doar ca să se audă mai bine la poarta Palatului! Cosiţele ei aurii ne demonstrează că un astfel de cuplaj rar, noetic şi profund spiritual, generează demnitate, stimă de sine şi o mare putinţă de a fi ea însăşi, în suc propriu, mai ales că admirabila întâlnire a echipei de campanie “pro Băsescu” presupune o prezenţă curată şi pură a simpatiei pentru Elena. O atare potriveală ne obligă să punem la treabă ceea ce e mai bun în noi, pentru a ne dovedi, nu doar cum am fost, ci, cum suntem în stare să fim în perioada de după Băsescu! Acest lucru ne va ajuta să realizăm, cum se aşteaptă alţii să rămânem sau cum năzuim noi să devenim, când sloganul electoral e departe de ipocrizie şi făţărnicie.

Cântecul şi refrenul respectiv rămâne o ocazie unică de recunoaştere şi de asumare a ceea ce suntem sau poate că e un mod de a-ţi etala izvorul şi mersul existenţei tale de admiratoare şi de adulatore a celui care ţi-a dat funcţie în stat, dar dincolo de ceea ce te aruncă în derizoriu, pentru cel care se nedumereşte şi i se oferă o şansă de a depăşi obstacole şi a urca trepte ierarhice, chiar expresia, “Bă, se scula pofta urmaşei Elena, poate însemna şi un mod curajos, făţiş şi responsabil de asumare a destinului tău şi al celuilalt, pe care îl vrei preşedinte.