La comemorarea celor 69 de ani de la înălţarea la cer a Lui Constantin Brâncuşi, putem spune că multe idealurile care inspiră creaţia artistică demonstrează că esenţa trăirii omului este inima, cea care simbolizează Adevărul suprem şi chiar criteriul judecăţii pentru eternitate a proniei divine! Aproape întotdeauna, inima face trimitere la Adevăr, aşa cum o face Brâncuşi în lucrarea «Cuminţenia pământului», deoarece, în baza viziunii sale cosmogonice, Însuşi Creatorul a creat universul gândindu-l cu inima Sa plină de Iubire ce reuneşte în sine principiul masculin împreună cu cel feminine, pentru că în fiecare bătaie a inimii şi în fiecare sunet abia şoptit se revelează Puterea Dumnezeiască! Prin aceast aspect, convins fiind că universul existenţei este născut din Iubire şi trăieşte prin inimă, Brâncuşi merge mai departe şi crede că prin formele sale de exprimare a iubirii, inima este rădăcina şi trăirea profundă a sentimentului emoţional şi estetic, mai ales că forma inimii simbolizează şi transmite impulsul viu şi veşnic al vieţii formelor sculptate. În acest fel se explică fapul că inima stilizată a pătruns dintotdeauna în toate culturile şi obiceiurile decorative tradiţionale, în întreaga realizare civilizatorie a omului, în reprezentări medicale, dar, şi în bijuterii, pandantive, decoruri pe ziduri şi pe garduri, globuri pentru pomul de iarnă, contururi de turtă-dulce, mărţişoare, rame de tablouri, jocuri de cărţi, ţinte simbolice, scrumiere, cutii de dulciuri, miniaturi pe scrisori de dragoste, ornamente tipografice şi pe multe altele, pentru că distingem între aceste aplicaţii curente ale simbolului inimii observaţia lui Brâncuşi, prin regăsirea naturii originare a formei plastice, a caracterului ei dinamic-pulsatoriu, prin afirmarea rolului formei de matrice niversală şi a celorlalte forme stilizate şi imortalizate în piatră, în lemn sau în metal. Aceasta devine la Brâncuşi modalitatea predilectă prin care sculptorul transformă lăuntricul în exterior şi realitatea obiectivă în trăire lăuntrică, cea care inspiră zborul şi caută nesfârşirea pentru a pune în evidenţă prima energie a universului din care se naşte atracţia continuă şi iubirea necondiţionată.
„Cu forma aceasta aş putea mişca universul”!
Dacă analizăm lucrările de bază din perspectivă brâncuşiană, chiar complementaritatea subiect-obiect, prin trecerea şi transformarea unuia în celălalt, rezultă o viziune estetică sublimă care defineşte adevărul artei sale, printr-un crez ce poate să sugereze faptul că lăuntricul este chiar inima care pulsează viaţă! De exemplu, Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu demonstrează cu prisosinţă că inima este esenţa şi măsura interiorităţii prin expunerea exteriorităţii, cumpăna infinirii şi încununarea supremă a universului estetic! De bună seamă că la fel ca inima, universul pulsatil al tăcerii, al sărutului şi al rememorării este şi el pulsatil şi ondulatoriu, închis şi deschis, văzut în întuneric şi lumină, mai ales că fiecare lucrare a sculptorului este multifigurativă şi rezonează cu zborul infinit spre lumină! Pentru Brâncuşi, tentaţia pătrunderii în profunzimea de nepătruns a formelor plastice sugerează faptul că inima este chiar forma originară a existenţei vieţii, un fel de formă a formelor sau forma totală, deoarece: „Cu forma aceasta aş putea mişca universul” (“With this form I could move the univers”, spune Brâncuşi, iar, un artist se poate desăvârşi numai prin posibilitatea de a vedea cu «ochii inimii» şi de a trăi lumea ca lume în transformare, în devenire, prin dorinţa de a cunoaşte eternitatea! Pentru că Brâncuşi este inima care bate pentru eternitate, căutarea omului lăuntric a impus materiei brute fluiditatea spiritului, pentru a deschide artei calea spre universul desăvârşirii! Brâncuşi caută întotdeauna să descopere în forme noi un sentiment intuitiv regenerator care va aduce o viziune mai largă, mai deosebită, de aceea, imaginaţia sculptorului este profund ancorată în viaţa organică a naturii, dar, fundamental detaşată de mimetism, deci, o viziune care aspiră necontenit la forma-nucleu, printr-un construct ireductibil, elibert de orice reverberaţii sau nuanţe superficiale care rămân la suprafaţă, la viziunea exterioară a sculpturii! Un asemenea construct integral reprezintă, în acest caz, expresia unei concepţii moderne asupra lumii, prin corelarea lăuntricului cu exteriorul care conţine simbolic toate raporturile omului cu sine însuşi, cu lumea în care trăieşte această viaţă trecătoare!
Sculptorul însuşi rostea cu glas vizionar: „Nu ştiţi ce vă las eu aici”!
Am putea spune că tradiţia religioasă şi folclorică universală, ca şi cea românească, ne arată ceea ce înseamnă drumul spre inimă şi drumul spre absolut. De aceea, măreţia artei lui Brâncuşi rămâne intenţia de a-şi fi asumat acest drum anevoios şi de a fi trasat direcţiile degajării formei plastice prin mlădieri şi nuanţe gândite mai întâi şi apoi imortalizate, pentru a conferi creaţiei artistice exigenţele aplicării ei creatoare. În întreaga creaţie brâncuşiană întâlnim acest demers al procesului de exprimare a masei şi a formei spirituale, care prin justeţea proporţiilor conferă operelor sculptorului o sublimă armonie şi o feerică nobleţe interioară! Pentru Brâncuşi, omul apare integrat în spaţiul creaţiei sale, pentru a pune în evidenţă valenţele spirituale şi psiho-afective ale creaţiei. În acest sens, Brâncuşi depăşeşte cadrul unui romantism clasic, pentru a se încadra în aspiraţia către meditaţie şi autosugestie, înclinaţia sa către obiectivitate şi claritate rămânând o caracteristică rezultată din meditaţie, mai ales că genialul sculptor nu a sculptat niciodată figuri reale, chipuri sau portrete ca atare, ci gânduri care frământă şi care iscodesc mintea omului! În fine, considerăm că evidenţierea simbolului inimii simţitoare este o condiţie fundamentală a înţelegerii operei lui Brâncuşi, pentru că ea ne permite să pătrundem taina «Coloanei fără sfârşit», mai ales că sculptorul însuşi rostea cu glas vizionar: „Nu ştiţi ce vă las eu aici!”, convins fiind că a tâlcuit îndeajuns de bine Adevărul despre această creaţie sublimă şi inimitabilă! Desigur, abia după ce am vedea în profunzime semnificaţia în timp a unei asemenea capodopere, ca o tresărire a pulsaţiilor inimii, putem surprinde şi taina care ne apropie de semnificaţia cosmică şi simbolică a unei asemenea opere, aşa cum a fost ea imaginată ca obiect de meditaţie filosofică şi istorică, prin însăşi natura ei, legată de purificarea sufletului şi de apropierea de sfinţenie! În concluzie, ca o inimă care bate pentru eternitate, Brâncuşi face ca întreaga sa creaţie să fie o simbolistică a meditaţiei care luminează mintea şi sufletul! Brâncuşi nu a încetat niciodată să se gândească şi la generaţiile care vin, la datoria lor de «a crea tot mai înalt şi mai măreţ», pentru că aşa cum «Coloana» sugerează printr-o succesiune succesiune de clepsidre însăşi trecerea infinită a timpului. Sunt vieţuirile temporare, printr-o succesiune de romboedre, de volume având ca formă etalon însuşi rombul ce ascunde chiar o succesiune de trăiri sufleteşti întru cinstirea eroilor neamului! Ca o inimă care bate pentru eternitate şi ca o înălţare spre calea desăvârşirii ce decurge din căldura iubirii, sublinierea magică şi evocatoare a pulsaţiilor inimii prin simbolistica rombului prezent în alcătuirea «Coloanei», parcă ne conduce la semnificaţiile triunghiului şi ale inimii în religie şi în arta tradiţională românească, unde rombul se prezintă ca esenţa omului şi singurul element demn de supus atenţiei! Da, rombul acesta apare şi ca o îngemănare a două triunghiuri opuse, adică, a îmbrăţişării inimilor îndrăgostiţilor, ca un semn al plenitudinii, al desăvârşirii prin iubire, al orientării spre cele patru puncte cardinale şi al eternităţii din iubire, condiţia cuprinderii spaţiului şi timpului care în infinitatea lor pot cuprinde şi două inimi unite prin cuprinderea lor cea mare! Întreaga creaţie brâncuşiană este sintetizată în Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu ca o inimă tridimensională şi ca un spaţiu geometric în care Brâncuşi este inima care bate pentru eternitate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
