La mai bine de o săptămână după împlinirea venerabilei vârste de opt decenii şi jumătate, cu marele regret că nu am fost prezent la festivitatea de la Muzeul Judeţean, voi căuta să aştern câteva gânduri despre persoana respectabilului dr. Ion Mocioi, pe care am cunoscut-o acum o jumătate de veac, adică, la începutul lunii septembrie 1975, când am fost angajat prin repartiţie guvernamentală, la Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă Gorj, aflat sub conducerea şi îndrumarea domnului preşedinte Constantin Băleanu şi a domnului vicepreşedinte Ion Mocioi. Am citit despre cuvintele elogioase adresate sărbătoritului «la aniversară» şi m-am bucurat că are atâţia admiratori sinceri şi prestigioşi, dar, cred că niciunul dintre vorbitori sau chiar dintre invitaţi, în afară de doamna Lucsiţa Mocioi, nu l-au cunoscut îndeaproape şi de atâta vreme pe domnul dr. Ion Mocioi, iar, ca să lucreze sub îndrumarea dumnealui, nici vorbă, aşa că, într-o scurtă şi sumară prezentare, aş vorbi despre brâncuşiologul Ion Mocioi sau omul aplecat spre studiul cazului personalizat, dat, fiind faptul că domnia sa a dovedit o sinceră aplecare spre cunoaşterea şi mediatizarea personalităţilor emblematice ale Gorjului: Brâncuşi, Ecaterina Teodoroiu, Iosif Keber şi altele, pe care îmi cer scuze dacă le omit în traseul scrisului meu de azi! Încă de când era şef al culturii din Gorj, domnul Ion Mocioi s-a dovedit un pasionat agonisitor de documente şi un ostenitor al cuvântului care se adresează masei de cititori, pentru că nu orice cuvânt al domniei sale e înțeles şi apreciat de toți («tonţi») şi nu oricine e dispus să aștepte și să citească biografia romanţată a lui Brâncuşi, cu «toante» iubitele sale, dar cineva care face și azi, face și mâine, face și după atâţia ani o meserie din arta scrisului şi al studiului documentelor pentru luminarea oamenilor, nu îi lasă indiferenți pe oameni, pentru că-i contrariază prin organicitatea frumoasă a vieții acestora. Domnul Ion Mocioi e omul aparent modest, dar, mai mult remarcat şi autoremarcat prin implicarea sa la evenimente, când oamenii ciulesc urechile la adevăruri şi când nu vor să audă decât ceea ce le place! Pentru că cel mai dureros lucru la mulți oameni e că nu au crezuri și proiecte pentru toată viața, ci, doar scopuri efemere şi interese pe măsură, pentru omul care caută să cunoască ceea ce este înăuntrul oamenilor, când intră în mințile și în inimile lor prin adevăruri și atitudini personalizate şi reliefate în mod constant. După anul 1989, domnul Ion Mocioi a excelat prin intruziuni pe scena politică, dar, domnia sa a înţeles că în politică, e nevoie de a fi una cu adevărurile pe care le spui, de a vorbi despre adevăruri care au trecut prin tine și te-au schimbat, pentru că altfel cuvintele tale sună ca o melodie care poate fi ascultată de către persoane fără ureche muzicală. Am discutat uneori cu domnia sa despre comportamentul aberant, dezaxat și stereotip al generaţiilor postdecembriste, dar, dacă vrem să analizăm comportamentul oamenilor, mai ales al tinerilor, privit numai din afară, uităm de noi înşine, prin modul cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne închinăm şi mai ales cum zimbim sarcastic! Iar, dacă suntem taxați ca «impostori», suntem priviţi prin ceea ce emană din noi înşine și nu după ceea ce spunem sau vrem să spunem ceea ce părem că suntem! Mă aventurez într-o prezentare psiho-sociologico-pedagogică pentru a face o trimitere la persoana omului de cultură şi a cercetătorului Ion Mocioi, de la care am învăţat şi bune şi rele, însă, e greu de înţeles modul cum am putea să îi vedem pe alții, fără să ne fi văzut pe noi înșine şi cum am putea să-i vedem pe alții și să ne vedem și pe noi, fără adevărurile lui Dumnezeu care ne curăţă inima de spaimele prezentului și ne dă posibilitatea să vedem cu ochii sufletului realitatea! Am convingerea că rădăcinile existenţei noastre sunt acolo în adâncul sufletului şi de aceea e nevoie de mai mult timp pentru unii, ca să-şi dea seama că ei sunt rodul faptelor necenzurate şi nefinalizate, ca să-şi dea cuvântul de recunoștință înapoi! În încheiere, îmi cer scuze dacă am excelat printr-o narativă a biografiei romanţate, dar, biografia domnului Ion Mocioi seamănă cu biografia unui medic…fără ciubuc, dacă știi să-i mulțumești pentru un pansament și pentru luarea tensiunii, căci, trebuie să înveți să-i mulțumești și pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru cele care țin de vindecarea sufletului, de învierea dintre cei morți, pe care numai Dumnezeu o face! Numai că aproape tot ceea ce se întoarce de la admiratori şi lăudători nu e numai cuvânt, pentru că niciunul dintre noi nu putea dărui numai cuvinte! De aceea, La Mulţi Ani, domnule dr. Ion Mocioi!
Vasile GOGONEA
