La începutul Postului Mare, când Bunul Dumnezeu Îşi îndreaptă privirea spre noi, spre «dulcea» Românie , Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ şi cine se încumetă să-I tulbure planurile, să vină să lupte cu El, să vină să judece între El şi via Sa, căci, vai, celor ce numesc Lumina întuneric şi întunericul Lumină, care zic amarului dulce şi dulcelui amar ca fierea! De aceea, Vine Domnul şi munţii se clatină şi nimiceşte babilonia din lumea aceasta supusă de patima banilor! Am devenit o ţară manelizată în cultură şi în spirit, unii oameni uită prea uşor de Dumnezeu şi de existenţa Lui, pentru a ne spune fiecăruia dintre noi, pentru că Dumnezeu ne spune: ,,O, cum ai căzut din cer, omule, tu care ziceai că-ţi aşezi lăcaşul în muntele Meu cel sfânt, pentru că, iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea şi ochii celor care văd nu vor mai fi închişi în lacrimi. Cei slabi la inimă, întăriţi-vă şi nu vă temeţi! Eu voi merge înaintea unsului Meu şi voi zdrobi zăvoarele şi lacătele cele de fier, că dintr-un ţinut de departe chem un om ca să îndeplinească planul Meu dumnezeiesc! Fă la fel cu voia sufletului tău: posteşte de la fiecare scop păcătos şi de la fapta păcătoasă, înfrânează-te de la tot răul şi lasă Duhul Sfânt liber, ca să ungă sufletul tău învârtoşat cu uleiul înmiresmat al lui, să-i vindece rănile şi să-l întoarcă înspre Dumnezeu, să-l îndemne către lucrările cele bune şi să-l umple cu setea pentru fiecare bună lucrare care se află în Dumnezeu”!
,,Scoală-te România Mea, ridică-te iubito, scutură-ţi jugul şi vino spre mărire”!
Prin acese cuvinte, Domnul Iisus Hristos ne arată că limba transmite gândurile minţii, ochii arată simţămintele inimii şi picioarele duc la bun sfârşit scopul sufletului, pentru că Dumnezeu ajunge pe culmile Carpaţilor şi spune: ,,Scoală-te România Mea, ridică-te iubito, scutură-ţi jugul şi vino spre mărire, o, cetatea Iubirii Mele. Nu mai plânge iubito, că vaiul trece, mai e puţin de aşteptare! Iată, răsare Soare nou şi florile se desfac în primăvară, pentru că Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc şi să te aşez întru glorie, când toţi prietenii te vor vedea şi vor umbla întru stălucirea ta, iubito, că aşa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea şi bunăstarea ta. Aici, vine Domnul să se odihnească la tine, că iată, întru tine binevoiesc! Pe tine te-au cântat poeţii tăi, te-au hulit păgînii şi n-au ştiut de ce nu te cîntă, iubito, mai ales că Duhurile Mele suflau dis-de-dimineaţă peste tine şi-ţi trezea cântul de iubire şi cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de libertate şi de iubire şi erai frumoasă şi cântai! Ştiu că au trecut peste tine nori şi ceaţă şi-ţi schimbau frumuseţea, iar, zâmbetul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta! Duhul Meu, ca un bucium se trezea dis-de dimineaţă şi suna cu jale şi ridicam din tine pe vitejii Mei şi le încingeam mijlocul şi te eliberam de sub povară şi apoi din nou zâmbeai, iubito, că de la naştere te-am iubit şi te-am sortit să fi a Mea! Dar când a venit iarna, peste tine a căzut o povară grea şi te-a acoperit, iubito, şi-ai murit aproape de tot, şi te-ai zbătut în sângele tău şi s-a făcut o zăpadă roşie de sângele tău. Şi-am trecut pe lângă tine şi erai goală, iubita Mea, şi Mi-am dezbrăcat veşmântul schileresc, şi te-am învelit, pentru că Mi-am adus aminte de tinereţea ta, când erai frumoasă şi albă. O, că te-au robit străinii şi te-au necinstit, că ţi-au făcut lege şi te-au silit să te tai împrejur, dar, Dumnezeu îi va smeri şi ei ţi se vor închina la picioare ca să ştie că te-am iubit, România Mea! Ştiu că ai fost sărmană şi ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea, şi acum, iată, Eu te trezesc din somn, «din somnul cel de moarte», pentru că vreau să scutur tina de pe tine şi să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te, România Mea, şi vino spre mărire că asta îţi este mărirea de la Dumnezeu! O, România Mea, ţi se apropie ziua «schimbării la faţă» şi vin să Mă sălăşluiesc întru tine, că tu eşti scaunul măririi Mele, tu eşti Ierusalimul meu pământesc, iar, Slava Mea se va coborî peste tine şi vei strălucii ca Soarele, o, cetate a strălucirilor, şi toate popoarele vor veni să te vadă, că porţile tale vor fi deschise zi şi noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea, «dulce» Românie! Voi aşeza pe munţii tăi sunet de bucium şi glas de chemare, iar feciorii tăi îţi vor cânta cântecul tău de iubire. Şi atunci, pământul tău îţi va da înapoi pe morţii de sub el, căci ei vor învia şi tu te vei schimba într-o clipă la trâmbiţa Mea. Si vei fi regină, iubito, căci Domnul este Regele Iubirii şi este Regele tău”, aşa cum ne arată Domnul Iisus Hristos.
,,Ridică-te, România Mea, şi vino spre mărire că asta îţi este mărirea de la Dumnezeu”!
După care ne spune: ,,Iată vin, cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, «dulce» Românie, ca să mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruinţa şi gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire şi te vei numi Ierusalimul cel Nou, că Eu îţi dau nume nou, cetate de piatră! Trezeşte-ţi oamenii ca să-Mi audă glasul, că tu vei fi tronul Meu şi în tine se va auzi cântecul meu de slavă: «Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot», Cel care a fost, este şi va fi mereu! Iar pe cei care au călcat peste tine, le voi descoperii păcatul şi-i voi ruşina şi-i voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăinţă! Iar, dacă ne vor auzii glasul şi vor deschide, vom intra, iubito, şi vom cina cu ei şi ei cu noi! «Dulce» Românie, voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea şi binecuvântarea şi puterea şi-l voi chema din ceruri, căci cei ce l-au înstrăinat şi au vrut viaţa lui, nu vor mai fi atunci. Căci Eu voi întinde mâna şi voi lua din tine hrana şi te vei duce apoi la fiul cel vândut şi alungat şi el se va bucura şi te va îmbrăţişa, te va iubi şi va venii cu toată bogăţia Samariei şi-ţi va sluji ţie, că el este de la Mine şi cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac, va pieri! Iar, tu, te vei numi atunci cea cu Dumnezeu, căci aceasta va birui Binele şi va fi mare prin puterea Mea şi sabia Mea va fi necruţătoare ca să-i pregătesc venirea! Şi va veni, iubito, şi se va auzi atunci din nou cîntecul tău de iubire şi de mărire, se va auzi glasul de bucurie al celor înjunghiaţi care au mărturisit despre vremea Mea şi despre mărirea ta, că vin să te măresc! Şi în ziua aceea, îi voi pedepsi pe împăraţi şi pe domni, pe îmbogăţiţi şi pe cei puternici, pe robi şi pe slobozi, că te voi lumina cu făclii aprinse, cetate iubită! Ochiul Meu va căuta prin peşteri şi prin stânci pe cei ascunşi de faţa mâniei Mele, dar, în ziua aceea, voi însemna pe frunte cu Numele Meu şi cu numele tău toată seminţia ta care a păzit răbdarea Mea şi şi-a spălat veşmântul cu roua cerului, iar, fii tăi vor fi preoţi ai Celui ce şade pe tron şi vor sluji zi şi noapte înaintea Mea şi-Mi vor aduce miros de tămîie, miros de iubire de Dumnezeu! Şi nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieţii şi-şi vor spăla în ele obrajii de lacrimi şi cine-şi va spăla viaţa în ele, se va adăuga ţie, cetate iubită, «dulce» Românie! În zori de zi, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu şi Care este Fiul Omului şi al Tatălui ceresc! Şi voi slobozi glas de tunet precum este scris şi se va vesti din nou pe pământ puterea lui Dumnezeu pentru toate popoarele şi limbile şi peste puternicii pământului şi voi spune tuturor, de câte ori am vrut să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit şi te-ai defrânat departe de Mine şi-ai zăcut în necunoştinţă şi n-ai voit adevărul Meu şi n-ai voit viaţa, n-ai voit pacea, că ţi-ai încheiat zapis cu pierirea ca să fii vrednică de pieire. Şi acum, iată, te pustiesc şi vărs mânie peste popoare şi nu Mă vei mai întâlni până se va auzi din nou: «Binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului»!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
