Există momente în care un stat își arată adevărata față. Nu în discursuri festive, nu la parade sau în comunicate pompoase, ci în felul în care își tratează militarii după ce aceștia și-au încheiat misiunea. Anunțurile recente ale Guvernului privind modificarea pensiilor militare și restricționarea cumulului pensiei cu salariul nu sunt simple ajustări tehnice. Sunt decizii cu impact profund, care riscă să rupă definitiv încrederea dintre stat și cei care i-au jurat credință.
Nimic din toate acestea nu a fost spus în campaniile electorale. Nicio formațiune aflată astăzi la putere nu a cerut votul românilor spunând deschis că va schimba regulile pensiilor, că va interveni brutal asupra unui sistem construit pe restricții și sacrificii. Votul a fost cerut pe promisiuni de stabilitate, respect și predictibilitate. Realitatea este însă una a improvizației și a deciziilor luate din birouri, fără consultare și fără asumare.
Pentru militari, situația este cu atât mai gravă. Tinerii care au ales această carieră au făcut-o știind că nu vor avea libertățile unui civil. Au acceptat riscuri, ordine care nu se discută, mutări forțate, viață personală sacrificată. În schimb, statul le-a oferit un contract moral clar: condiții speciale de pensionare, tocmai pentru a compensa aceste privațiuni. Să vii acum, după ani sau decenii de serviciu, și să spui că regulile se schimbă este nu doar nedrept, ci profund imoral. Asta nu se numește reformă. Se numește abandon.
Toate acestea se întâmplă într-un context deja exploziv. Burse tăiate, un sistem de educație „reformat” pe genunchi, TVA mărit, taxe și impozite locale împinse dincolo de puterea de plată a oamenilor, accize peste accize, pensii impozitate. Iar acum, lovitura este îndreptată împotriva unuia dintre cele mai disciplinate și tăcute segmente ale societății: militarii. Oameni care nu ies în stradă și nu șantajează politic, dar care observă foarte bine când statul își încalcă promisiunile.
Înainte de a arunca în spațiul public astfel de fumigene legislative, Guvernul ar trebui să facă un lucru elementar: să analizeze serios situația. Să explice care este problema reală, ce economii se urmăresc, cine este afectat și care sunt consecințele sociale pe termen lung. Politica publică nu se face din declarații grăbite, ci din decizii fundamentate și transparente.
Lucrurile trebuie să fie înțelese și acceptate de societate, nu impuse prin surprindere. Reformele reale se construiesc prin dialog, nu prin presiune. Un stat matur își tratează cetățenii ca parteneri, nu ca obstacole bugetare. Iar un guvern responsabil ar trebui să știe că stabilitatea nu se obține sacrificând tocmai pe cei care au jurat să o apere.
Dragoș Ionică
