Miercurea Mare este o zi cu semnificații adânci, marcată de două momente tulburătoare din Noul Testament: ungerea lui Iisus cu mir de către femeia păcătoasă și trădarea Sa de către Iuda Iscarioteanul. Seara, credincioșii se adună la biserică pentru Denia specială, una dintre cele mai mișcătoare slujbe ale Săptămânii Mari. Este o zi în care rugăciunea, pocăința și smerenia capătă o intensitate aparte, iar postul este ținut cu strictețe – unii aleg chiar să postească negru, fără mâncare sau apă.
Potrivit tradiției populare, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi gospodărești importante: curățenie generală, spălat, gătit. Din Joia Mare, atenția se mută cu totul spre suflet, spre pregătirea interioară pentru Înviere.
Oamenii de la sat spun că nu este bine să te cerți, să bârfești sau să porți gânduri negre în această zi. Orice răutate făcută astăzi se întoarce împotriva celui care o săvârșește, căci Miercurea Mare este o zi a alegerii – între căința sinceră a femeii păcătoase și trădarea rece a lui Iuda.
Se mai crede că în această zi nu este bine să se consume urzici sau să se folosească oțet, deoarece simbolizează suferința și amărăciunea îndurate de Hristos. În unele zone ale țării, bătrânii păstrează cu sfințenie obiceiul de a nu atinge aceste alimente.
De asemenea, tradiția avertizează că folosirea cuțitului, a foarfecei sau a altor unelte ascuțite ar putea atrage pagube sau boli, fiind văzute ca purtătoare de energii negative într-o zi atât de încărcată spiritual.
