În timp ce aproape două mii de angajați ai Complexului Energetic Oltenia își pregătesc dosarele pentru șomaj, în birourile societăților create pentru proiectele de energie verde curg indemnizații care sfidează orice logică economică. Sub umbrela SPV-urilor înființate pentru parcurile fotovoltaice și centralele pe gaz, s-a ridicat o adevărată castă de conducători, plătiți regește pentru zero rezultate. Fostul președinte al Directoratului CE Oltenia, Daniel Burlan, a expus un tablou care ar trebui să dea de gândit ministrului Energiei, în legătură cu salariile de zeci de mii de lei, achiziții de mașini pe banii destinați investițiilor și o lipsă totală de responsabilitate în administrarea fondurilor publice.
Salarii de lux în timp ce oamenii sunt concediați
În timp ce 1.973 de salariați – dintre care 1.476 angajați pe perioadă determinată – sunt trimiși acasă, membrii Consiliilor de Administrație din SPV-uri încasează sume care sfidează realitatea din teren. La Ișalnița, fiecare membru al CA primește 7.000 de lei net, directorul general 15.000 de lei, iar directorul financiar 14.000 de lei. În paralel, conducerea SPV-urilor și-a cumpărat mașini din banii care trebuiau să meargă în investiții.
Situația devine și mai revoltătoare în proiectele cu Tinmar Energy. Acolo, fiecare membru al CA primește 3.000 de lei pentru fiecare parc fotovoltaic, adică 12.000 de lei lunar, iar directorul general 4.000 de lei pentru fiecare parc, totalizând 16.000 de lei.
Același director general mai încasează și 14.000 de lei de la centrala pe gaz de la Turceni, ajungând la 30.000 de lei net, fără ca proiectele să fi avansat vizibil. În contrast, asocierea cu OMV Petrom pare, după cum spune Burlan, ,,decentă”, cu indemnizații mult mai mici și o abordare responsabilă.
Zece SPV-uri și sute de milioane cheltuite
Pentru implementarea ajutorului de stat aprobat de Comisia Europeană, CE Oltenia a înființat zece societăți mixte – opt pentru parcuri fotovoltaice și două pentru centrale pe gaz.
Patru SPV-uri sunt în parteneriat cu OMV Petrom, alte patru și centrala CCGT Turceni cu Tinmar Energy, iar proiectul gigant de 850 MW de la Ișalnița este realizat împreună cu Alro.
Structurile sunt populate cu directori și membri ai CA proveniți în mare parte din CE Oltenia, dar cu indemnizații care depășesc cu mult salariile din compania-mamă.
La CCGT Power Ișalnița, în CA se află Laviniu Danciu, Ion Firan și Alina Rușanu, iar director general este Olga Costescu. La SPV-urile cu Tinmar, director general este Andrei Benghea Mălăieși, iar în CA apar Daniel Saviuc, Nagy Bege Zoltan și Horia Gustă.
Toate aceste structuri au primit finanțare din Fondul de Modernizare, prin contracte semnate de Ministerul Energiei. Întrebarea care planează acum, în timp ce oamenii sunt concediați, iar investițiile bat pasul pe loc, este una simplă: cine verifică modul în care sunt cheltuiți banii acelor SPV-uri?
Burlan o spune fără ocolișuri: ,,Trist este că în toată această perioadă, toate aceste SPV-uri au avut personal angajat cu foarte mulți bani plătiți. La Ișalnița, fiecare membru al Consiliului de Administrație câștigă 7.000 de lei net, directorul general 15.000 de lei, directorul financiar 14.000 de lei. Ce au făcut până acum? Și-au cumpărat mașini la acel SPV. Practic ei au cheltuit din banii, din capitalul care trebuia alocat noii investiții care l-a depus…contribuția lui Alro.
La proiectele cu Tinmar, fiecare membru al CA, la fotovoltaice sunt trei membri în CA, iar fiecare membru primește câte 3.000 de lei pentru fiecare parc fotovoltaic, adică 12.000 de lei, directorul general primește câte 4.000 de lei pentru fiecare parc, adică 16.000 de lei. Avem același director general și la central pe gaz cu Tinmar de la Turceni, de unde primește 14.000 și cu 16.000, primește 30.000 de lei net fără să facă nimic. Comparație cu asocierea cu OMW care mi se pare decent, care au indemnizații mult mai mici, deci se vede responsabilitatea. S-au cheltuit în această perioadă (patru ani –n.r.) niște sume importante. Nu știu unde sunt cei care trebuie să analizeze cheltuielile acestea neeconomicoase”, a declarat fostul președinte al Directoratului CE Oltenia, Daniel Burlan.
Într-o perioadă în care CE Oltenia se prăbușește, transparența și responsabilitatea par să fie ultimele preocupări ale celor care conduc proiectele de miliarde. Iar în timp ce șefii își rotunjesc veniturile, minerii și energeticienii rămân cu o singură certitudine: restructurarea se face pe spinarea lor, nu pe cea a celor care au transformat SPV-urile în sinecuri bine plătite.
Claudiu Matei
