Titlul de mai sus este titlul unei poezii ce aparține marelui poet național Mihai Eminescu, de la nașterea căruia se împlinesc în 15 ianuarie 176 de ani și când sărbătorim ,,Ziua Culturii Naționale’’.
Se știe că pe la 1866, Eminescu a plecat într-o călătorie prin teritoriile locuite de românii din Bucovina, Ardeal, Oltenia și Muntenia, cu care prilej a avut posibilitatea să cunoască frumusețile locurilor, obiceiurile și viața românilor.
Toate acestea l-au inspirat să compună cea mai frumoasă odă închinată patriei sale, străbătută de un profund sentiment patriotic, ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!’’, publicată în nr. 14 al revistei ,,Familia’’ din 2 aprilie 1867.
,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!’’
Poezia este izvorâtă din iubirea de patrie a poetului, pătrunsă de un sentiment puternic de glorificare a trecutului, de speranța într-un viitor mai bun în care românii să trăiască în frăție. Omagiind trecutul glorios al patriei și nădăjduind într-un viitor luminos, în care poporul român să rămână tare ca o stâncă, stăpân pe meleagurile sale bogate și frumoase, Eminescu avertiza, cunoscând dragostea de glie a poporului român pe toți cei
ce râvnesc la bogățiile și teritoriile locuite de români că vor avea parte de răzbunare.
Poezia scoate în evidență dorințele tânărului Eminescu pentru patria sa iubită, căreia îi ura viitor mare, pace, solidaritate între fiii țării în lupta împotriva dușmanilor pentru apărarea pământului strămoșesc.
,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăție
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viața în vecie, glorii, bucurie,
Arme de tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!’’
Reproduc aceste versuri și în mintea mea se răscolește întreaga viață a marelui poet, de la bucuria călătoriilor prin teritoriile locuite de români până la sărăcia și nedreptățile timpului.
Pe la 17 ani, când publica poezia de mai sus, Mihai Eminescu era un mare vizionar al timpurilor, un român adevărat pătruns de cele mai înalte sentimente patriotice, un strălucit propovăduitor al păcii, binelui, frăției între toți românii. Au
trecut de atunci aproape 160 de ani. Gândul mă duce la faptele înaintașilor, la cei care au realizat Marea Unire din 1918, la jertfele românilor pentru pace, libertate și frăție, la faptul că sunt încă destui dintre cei care jinduiesc la bogățiile și teritoriile românești, că deși a trecut mai bine de un secol și jumătate peste noi, au rămas încă destule nedreptăți sociale.
Toate acestea dor. Dar cel mai mult doare faptul că iată, multe dintre dorințele lui Mihai Eminescu din urmă cu aproape 160 de ani, nu sunt nici astăzi împlinite.
Cum putem gândi la un MARE VIITOR atâta timp când în țară este atâta ură, atâta vrajbă, neînțelegeri, luptă aprigă pentru putere, când diferențierile și inegalitățile sunt atât de mari, când se dau legi pe bandă rulantă în folosul unora, când nu se mai respectă nimic. Nu mai este bun simț, respect; au dispărut toate. Spiritul înaintașilor este terfelit continuu; unii își bat joc cu bună credință de această țară, de acest popor, de istoria
stropită cu sângele înaintașilor. Așa încât, gândul mă trimite la o altă poezie a marelui Eminescu, _Scrisoarea III:
,,Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară?
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți-niște mișei!
Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire.
Virtutea? e o nerozie; Geniul? o nefericire.
Închei aceste rânduri cu memorabilul vers al lui Emil
Cioran din ,,Dreapta măsură’’:
,,PĂSTREAZĂ, CREȘTINE, MĂSURA ÎN TOATE’’.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
