Se cunosc cele şapte păcate de căpetenie sau păcate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lăcomia, pizma, mânia şi lenea, iar, în srânsă legătură cu acestea se află şi cele şapte feluri de oameni pe care nu trebuie să-i ajuţi, mai ales că pentru sănătatea noastră mentală și pentru binele nostru general, cel mai bine este să ne înconjurăm de oameni deschiși, prietenoși, inteligenți și binevoitori! Din acest motiv, nu e prea uşor să fii fericit, atunci când eşti înconjurat de oameni negativişti! De aceea, Sfântul Arsenie Boca de la Prislop, prin învăţăturile sale, vorbeşte despre cele şapte tipuri de oameni pe care nu trebuie să-i ajuţi: leneşii sau trândavii, nerecunoscătorii, cei mândri şi aroganţi, cei răi şi împătimiţi în păcat, cei fără minte şi fără înţelepciune sau nebunii, cei necinstiţi şi manipulatori prin viclenie, pentru a încheia cu cei nepocăiţi şi împietriţi în păcat! Desigur, sunt multe persoane care-şi concentrează atât de mult atenţia pe lucrurile negative care se întâmplă în viaţa lor, încât ajung să nu le mai observe pe cele care sunt de folos şi ne fac fericiţi! Aceşti oameni se pot regăsi printre membrii noştri de familie, la locul de muncă sau în cercurile de prieteni! Poţi să-ţi dai seama că ai de-a face cu o astfel de persoană, atunci când începi să te simţi răvăşit din punct de vedere emoţional, doar cât te afli în preajma ei şi asculţi ceea ce spune pe un ton maliţios! Trebuie să fim foarte atenţi pentru că, dacă ne petrecem prea mult timp în preajma lor, riscăm ca atitudinile şi opiniilor lor să-şi pună amprenta asupra noastră!
Să scăpăm de lenea duhovnicească, dar nu numai de lene, în general, pentru că lenea este o boală a păcatului!
Primul duh necurat este cel al trândăviei sau al lenevirii. Dacă dorim să scăpăm de lenea duhovnicească, dar nu numai de lene, în general, pentru că lenea este o boală a păcatului! Multe păcate sunt urmarea leneviei, când mâinile și mințile active, harnice, nu au timp să dea atenție ispitelor sugerate de vrăjmași! Dar, mâinile și mințile leneșe sunt cu totul gata pentru stăpânirea lor de către cel viclean şi rău! Mintea, când nu este ocupată cu lucruri potrivite, se opreşte asupra unor lucruri nefireşti, iar, ca urmare, părinții trebuie să-și învețe copiii că lenea este un păcat. Nu există nimic altceva care să conducă în mod atât de sigur la păcat ca îndepărtarea tuturor poverilor de la copii, lăsându-i să ducă o viață trândavă, fără nici un rost, să nu facă nimic sau să-și caute ocupații numai după dorinţa lor. Mintea copiilor este dinamică și, dacă nu este ocupată cu ceea ce este bun și util, ei se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rău. Desigur, copiii trebuie să se recreeze mereu, dar trebuie învățați să muncească și să aibă ore regulate de muncă fizică și, de asemenea, ore pentru citit și studiu. Trebuie supravegheaţi pentru ca ocupația lor să se potrivească cu vârsta și să le fie recomandate cărți utile și interesante. Copiii, de regulă, se apucă de o anumită treabă cu entuziasm, însă, deoarece li se pare prea complicată și obositoare, ei vor să o schimbe, să facă altceva nou şi inventiv. Astfel, se apucă de mai multe lucruri, se descurajează și apoi renunță, iar, în felul acesta, ei trec de la un lucru la altul, fără să ducă la bun sfârșit lucrul început. Părinții nu trebuie să îngăduie ca plăcerea de a face mereu altceva să-i ia în stăpânire pe copiii lor şi nu trebuie să fie atât de mult preocupați cu alte lucruri considerate mai importante, încât să nu aibă timp să disciplineze cu multă răbdare mintea copiilor în formare şi dezvoltare. Câteva cuvinte de încurajare sau un mic ajutor la timpul potrivit îi pot scoate din încurcătură și îi poate încuraja, iar satisfacția care urmează îndeplinirii lucrului lor, va constitui un stimulent pentru copiii educaţi! În schimb, copiii care au fost răsfățați și alintați, întotdeauna așteaptă răsplată imediat, iar, dacă așteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează! Se constată că aceeași dispoziție se va vedea pe tot parcursul vieții lor, deoarece, fiind neajutorați și nesprijiniţi îndeaproape, se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții, iar dacă li se arată refuz sau împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei socotesc că sunt defavorizaţi, chiar duc o viață agitată, cu greu purtându-și sarcinile proprii, de multe ori murmurând și comentând, fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile din jur le sunt pe plac şi nu le sunt satisfăcute toate dorinţele!
Nerecunoscătorul nu manifestă nici o apreciere binefăcătorului, care este ignorat şi chiar privit cu invidie!
De multe ori, facerea de bine se dovedeşte a fi o eroare pentru oamenii nerecunoscători! Se pot vedea situaţii când o persoană face mult bine pentru cineva sau chiar pentru mai multe persoane, iar, acestea să reacţioneze ca şi când nu s-ar fi făcut nimic bun pentru ele! Nerecunoscătorii ajung să nu manifeste nici o apreciere pentru binele care li s-a făcut la un moment dat, când au avut nevoie de ajutor! Astfel de oameni nerecunoscători sunt la tot pasul, iar, în mod paradoxal, pentru binele care li s-a făcut, la un moment dat ajung să îi facă mult rău binefăcătorului! Nerecunoscătorul nu manifestă nici o apreciere binefăcătorului, care este ignorat şi chiar privit cu invidie! Oameni buni, socotiți-vă fericiţi dacă nu ați întâlnit o astfel de persoană în familie, la locul de muncă, printre prieteni sau în biserica voastră! Să nu trecem peste faptul că şi Domnul Iisus Hristos a remarcat nerecunoștința şi pe cei nerecunoscători, atunci când doar unul dintre cei zece leproși s-a întors ca să-I mulțumească! Dar, şi mulți slujitori ai Lui Dumnezeu au dovedit păcatul nerecunoștinței, pentru a-i numi doar pe câțiva dintre ei: Ezra, Neemia și Iosua care au făcut tot ceea ce au putut pentru a-l ajuta pe vechiul popor Israel să rămână credincios lui Dumnezeu și să evite urmările acțiunilor lui! Totuși, confruntându-se cu un popor nemulțumit și răzvrătit, cu siguranță că slujitorii credincioși ai Lui Dumnezeu au fost, uneori, descurajați, iar, nerecunoscătorii au fost aspru pedepsiţi! Și Moise a avut parte de nerecunoștința oamenilor şi chiar poporul pe care îl iubea s-a întors împotriva lui, s-a răzvrătit și l-a amenințat că vor alege un alt conducător care să-i ducă înapoi în Egipt, de unde fuseseră alungaţi. Spre exemplu, Iosua a fost martor al răzvrătirii iudeilor şi ce provocare a fost pentru el, când Preaînaltul Dumnezeu l-a ales ca să fie urmașul lui Moise, să-i conducă pe descendenții răzvrătiților în țara făgăduinţei! Chiar Profetul Isaia a văzut cum poporul lui Dumnezeu s-a afundat în păcat şi L-a uitat pe Dumnezeu și sfaturile Lui! Profetul Isaia i-a avertizat pe oamenii lui Israel și pe împărații lor să se pocăiască şi să se îndepărteze de căile lor păcătoase, idolatre, ca să nu sufere judecata Lui Dumnezeu prin luarea în robie de către asirieni. Dar, poporul Israel și împărații lui erau atât de corupți, încât s-au făcut că nu aud, căci, s-au întors împotriva solilor lui Dumnezeu și i-au întemnițat pe unii dintre ei! Tradiția creștină spune că cel mai păcătos dintre împărații lui Iuda, Manase, chiar a ordonat ca profetul Isaia să fie tăiat în două cu fierăstrăul. Mulți cred că o posibilă aluzie biblică la acest eveniment este importantă pentru a vedea, cât de nerecunoscători au fost vechii evrei față de chemarea milostivă a Lui Dumnezeu! Astăzi, mulți continuă să se poarte la fel ca oamenii din vechiul Israel şi doar puterea nemăsurată a Lui Dumnezeu poate să schimbe inima celor care se dovedesc nerecunoscători pentru binele care li s-a făcut!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
