Modernizarea oștirii române ca rezultat al preocupărilor domnitorului Principatelor Unite și apoi al României, Colonelul Alexandru Ioan Cuza, care prin promulgarea Legii organizării puterii armate, la 31 mai 1864, a făcut posibilă apariția unui segment socio-profesional distinct în societatea românească, respectiv cadrele militare în rezervă și în retragere care proveneau din activitate, cu obligații militare și civice, interes și drepturi specifice. La 31 mai 1925 s-a înființat Societatea Ofițerilor în Rezervă Proveniți din Activitate (S O P R A), iar la 31 mai 1990 s-a înființat Liga Națională a Ofițerilor în Rezervă și în Retragere. În memoria acestui eveniment și în semn de respect pentru cei care au făcut din militărie profesia lor de o viață, Guvernul României, prin H.G. nr.464/2010, a instituit „Ziua Rezervistului militar”, care se aniversează, în fiecare an, în ultima zi din luna mai. Așadar, la 31 mai 2025, se împlinesc 100 de ani de activitate asociativă a rezerviștilor militari, 1925 – 2025.
Prin Legea asupra poziției ofițerilor promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 31 mai 1864 și destinată apărării militare a țării, obținerii și menținerii supraviețuirii naționale, independenței, unității și menținerii integrității teritoriale, Organismul Militar Național a fost restructurat pe două sisteme de bază – sistemul activ permanent și sistemul de rezervă – a căror trăsătură fundamentală a fost dintotdeauna, unitate de țel și de acțiune. Această structurare a organismului militar a determinat apariția, consolidarea și dezvoltarea a două corpuri de cadre militare – corpul cadrelor militare din activitate și corpul cadrelor militare în rezervă și în retragere – ambele fiind părți ale aceluiași organism. Posibilitatea trecerii, la nevoie, dintr-un corp în altul, a determinat ca un obiectiv prioritar al existenței lor să fie cultivarea, consolidarea și menținerea unității de corp și a spiritului de camaraderie a legăturilor dintre cadrele militare în activitate și a celor din rezervă și în retragere.
În conformitate cu prevederile acestei legi, cadrele militare ale armatei se puteau afla în activitate, disponibilitate, neactivitate, reformă și retragere. Legea stabilea în premieră rostul ofițerilor trecuți în disponibilitate, respectiv posibilitatea ca aceștia să acceadă în Parlamentul țării ca deputați de drept, să fie numiți în aparatul administrativ, sau să continue activitățile pentru finalizarea lucrărilor începute în vremea când erau în activitate și pentru alte prestații în folosul armatei. Această categorie de cadre militare reprezenta totodată și rezerva de cadre care era mobilizată atunci când situația o impunea.
Procesul de modernizare a sistemului de apărare a fost continuat de Regele Carol I, trei din cele șase legi pe care le-a promulgat în acest sens, numai în perioada 1866-1878, reglementau situația cadrelor militare aflate în activitate, disponibilitate, neactivitate și reformă. Războiul de Independență (1877-1878) și Războiul Reîntregirii Neamului (1916-1919) pe timpul căruia au fost înființate școli militare de ofițeri de rezervă pentru completarea pierderilor, au afirmat rolul acestui corp de cadre, atât prin participarea la operațiunile militare, ca rezervă a Armatei române, precum și în viața cetății, ca promotori ai unui civism sănătos, având în vedere capacitatea organizatorică, spiritul de ordine și disciplină, precum și alte calități formate și consolidate pe timpul stagiului militar activ.
După Războiul de Reîntregire și realizarea României Mari a crescut numărul, atât al cadrelor militare, cât și al soldaților și gradațiilor în rezervă și în retragere, iar Rezervă Armatei române, incluzând și pe cei care au luptat în Războiul de Întregire, a avut o contribuție importantă la executarea acțiunilor acesteia în cel de-Al Doilea Război Mondial. Contribuția cadrelor militare aflate în activitate, în rezervă și în retragere, a fost tratată în anii 1950-1960 de pe principii ideologice de către regimul comunist inclusiv a luptei de clasă. Foarte multe cadre militare au fost trecute în rezervă pentru a face posibilă noua Armată Populară, iar mulți ofițeri ai Armatei Române Regale au ”populat” închisorile comuniste.
În perioada postbelică, având în vedere nevoile de mobilizare, Rezerva Armatei române, care în condițiile Războiului Rece și ale Doctrinei militare naționale bazată pe Războiul întregului popor, a crescut numeric și-a menținut importanța, atât în ceea ce privește completările unităților și marilor unități la nevoie cât și în ceea ce privește rolul ei în societatea românească.
Accederea Armatei României în structurile NATO, marcată de reducerea efectivelor sale și renunțarea la serviciul militar în favoarea realizării profesionalizării acesteia, a adus într-o primă etapă la creșterea numărului rezervei mult mai mult decât necesarul la mobilizare și în condițiile orientării misiunilor către menținerea, impunerea și construirea păcii.
Concomitent cu identificarea rolului și importanței Rezervei Armatei s-a conturat nevoia definirii intereselor și drepturilor membrilor acesteia în scopul promovării și apărării lor. În condițiile absenței unei legislații care să consacre și să reglementeze exercitarea dreptului la asociere, încercările de construire a unor structuri asociative să apere drepturile foștilor combatanți în Războiul de Independență nu au dat rezultatele scontate. Totuși, cele nouă structuri ale cadrelor militare în rezervă și în retragere constituite în perioada 1885-1915 au contribuit la dezvoltarea spiritului de unitate și camaraderie, dar și de întrajutorare.
După Războiul de Întregire, perioadă în care numărul cadrelor militar în rezervă și retragere a crescut, s-a resimțit nevoia apariției unor reglementări precise, care să favorizeze posibilitatea acestora de a-și apăra drepturile și interesele în mod organizat. Prin măsurile de ordin legislativ (Constituția din 1923, Decretele-Lege numărul 472 și 772 din 1924, Legea asupra pozițiunii ofițerilor din 1931, etc), în perioada interbelică au apărut peste 40 de structuri asociative, menționând Uniunea Ofițerilor în Rezervă și în Retragere (U O R R) din 1924, Societatea Ofițerilor în Rezervă Proveniți din Activitate (S O P R A) din 1925, și Asociația Generală a Subofițerilor Pensionari din România din 1936.
După anul 1948 structurile asociative ale cadrelor militare în rezervă și retragere au fost desființate menținându-se doar Comitetul Național al Veteranilor din Războiul Antihitlerist înființat în 1963, care s-a unit cu Organizația Luptătorilor Comuniști și Antifasciști.
După 1990, cadrele militare în rezervă și în retragere încep să-și constituie structuri asociative pentru apărarea drepturilor și intereselor reluându-se astfel tradiția existentă înainte de război. La 31 mai 1990 s-a înființat Liga Națională a Ofițerilor în Rezervă și în Retragere, redenumită, la prima Conferință Națională, Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, iar în anul 2007, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (A.N.C.M.R.R.). Indiferent de denumire structura asociativă constituită la 31 mai 1990 s-a legitimat istoric de la Societatea Ofițerilor în Rezervă Proveniți din Activitate (SOPRA) înființată la 31 mai 1925 și înscrisă în Registrul Unic al Asociațiilor și Fundațiilor, la Sectorul 1 București. De aceea, prin decizia conducerii acestei asociații s-a stabilit ca, în data de 31 mai, să fie marcată și „Ziua A.N.C.M.R.R.”. Așadar, la 31 mai 2025, se împlinesc 100 de ani de activitate asociativă a rezerviștilor militari, 1925 – 2025 .
Evenimentele din ultimii doi ani (Războiul din Ucraina și cel din Fâșia Gaza), dar și pericolul unei noi conflagrații mondiale ar reevalua și misiunile Armatei și implicit sarcinile la mobilizare și dimensiunea rezervei acesteia, în condițiile în care aceasta s-a redus permanent, inclusiv din motive naturale, respectiv îmbătrânirea ei, determină preocupările și eforturile pentru creșterea Rezervei Armatei Române prin formarea Rezervei Voluntare și prin Serviciul Militar Voluntar.
Totodată, având în vedere că la 31 mai 1925 s-a constituit Societatea Ofițerilor în Rezervă Proveniți din Activitate (SOPRA) care a promovat și apărat drepturile și interesele cadrelor militare în rezervă și în retragere, precum și situația actuală prin care au fost afectate grav și nemeritat drepturile și imaginea cadrelor militare, soldaților și gradațiilor în rezervă și în retragere, în societate, se impun acțiuni reparatorii concertate în această direcție.
100 de ani de la înființarea primei structuri asociative a cadrelor militare în rezervă și în retragere sărbătoriți de rezerviștii gorjeni
Luni, 26 mai 2025, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Filiala Gorj „General Ioan Culcer”, a organizat, un eveniment aniversar intitulat „100 de ani de la înființarea primei structuri asociative a rezerviștilor militari”.
Evenimentul a debutat în cursul dimineții, 09:30 – 10:30, la Biserica cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului și Sfinții Martiri Brâncoveni” (Biserica Garnizoanei) de pe Calea București din Târgu Jiu, unde preoții militari Constantin Măgdoiu și Ciucă Robert Ștefan au săvârșit un serviciu religios de pomenire a celor 276 membrii ai filialei și din garnizoană care au trecut în eternitate după anul 1990.
Evenimentul a continuat la Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, între ora 11:30 – 13:00, unde au fost desfășurate activități omagiale dedicate centenarului ANCMRR. 1. Mesaj omagial rostit de col. (r.) Emanuel Bărbulescu, președintele filialei gorjene. 2. Prezentarea istoricului ANCMRR de către col. (r.) Dinuță Eduard. 3. Evoluția și realizările filialei județene Gorj, prezentate de col. (r.) Emanuel Bărbulescu. 4. Lansarea revistei filialei „Rezervistul Gorjean”. 5. Alocuțiuni, acordare de diplome și articole de reprezentare invitaților de onoare. În cuvântul de încheiere președintele filialei gorjene a mulțumit tuturor participanților la eveniment și le-a adresat invitația de a participa la o socializare și moment festiv desfășurat la un restaurant din apropiere, între ora 13:30 și 15:00.
La mulți ani, rezerviști militari! Un pios omagiu celor care au trecut în veșnicie!
Col. (rtr.) Gigi BUȘE
