În inima stațiunii montane Rânca, Hotelul ,,Mina” zace, nefuncțional și aproape în paragină, de mai mulți ani, din cauza unui nod de interese imobiliare și financiare, falimente și indecizii. Complexul Energetic Oltenia (CEO), unul dintre pilonii economici ai regiunii, deține în prezent 37% din acțiunile hotelului, însă valorificarea acestei participații este precum un drum înfundat.
O istorie cu rădăcini sindicale
Hotelul Mina nu a fost construit pentru turiști de ocazie, ci pentru angajații sectorului energetic, ca o oază de relaxare și formare profesională.
Administrarea a fost preluată de firma sindicatelor miniere Tursind Min SRL Tg-Jiu, controlată de fostul lider Marin Condescu şi a beneficiat de-a lungul timpului de fonduri colosale din partea sindicatelor din minerit, a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia şi a Clubului Pandurii Tg-Jiu, în contextul în care, sub conducerea lui Condescu, figura centrală în peisajul sindical gorjean din acei ani, unitatea a devenit locul de desfășurare al majorității întrunirilor sindicale, cursurilor organizate de SNLO și cantonamentelor echipei de fotbal Pandurii.
La un moment dat, o parte din acțiuni a fost transferată de la firmele sindicatelor către Clubul Pandurii, însă această decizie avea să se dovedească fatală.
Clubul a intrat în insolvență în octombrie 2016, iar șase ani mai târziu, a fost deschisă procedura generală de faliment.
În urmă cu trei ani a fost înlocuit și lichidatorul judiciar, și în tot acest timp, bunurile clubului s-au vândut la bucată , iar Hotelul Mina a rămas un activ greu de valorificat.
Blocat între faliment și lipsa de interes
CEO a investit în reabilitarea hotelului cu un an înainte ca Pandurii să intre în insolvență, însă unitatea nu a mai funcționat din cauza lipsei unui aviz ISU privind siguranța în caz de incendiu. În 2015, sindicatele miniere au încercat să vândă partea lor din hotel, evaluată la 1,5 milioane de lei, dar CEO nu a fost interesat. A rămas cu 37% din acțiuni, cumpărate de la o altă firmă a sindicatelor, Olservmin SRL, cu 500.000 de lei.
Anii au trecut, iar încercările de vânzare au eșuat una după alta. La jumătatea lunii mai a acestui an, acționarii CEO au refuzat diminuarea cu 30% a valorii de vânzare a pachetului de acțiuni, invocând nevoia de respectare a cerințelor legislative. Zilele trecute, însă, au revenit asupra deciziei și au aprobat reducerea valorii, în speranța atragerii unui investitor. Problema majoră rămâne lipsa de perspectivă pentru potențialii cumpărători. Hotelul Mina este scos la vânzare de lichidatorul judiciar al Clubului Pandurii la prețul de 1.764.841 de lei, redus de la 2,2 milioane, însă fără succes. Este greu de crezut că vreun investitor ar achiziționa doar 37% din acțiuni fără să știe cine va cumpăra restul și cine îi va fi partener în afacere. Această incertitudine paralizează orice tentativă de revitalizare a hotelului. Un lucru este cert: hotelul este astăzi prins într-un labirint juridic și economic fără perspectivă, iar cauzele blocajului perpetuu sunt multiple, însă în lipsa unei strategii clare și a unei colaborări între companie și lichidator, Hotelul Mina riscă să rămână în paragină.
George Constantin
