Cerurile sunt deschise între Învierea și Înălțarea Domnului! – „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Iisus, care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la Cer” (Ioan 1:11).

Sărbătoarea «Înălțarea Domnului» este consemnată în calendarul creștin-ortodox, la 40 de zile de la Paşte şi mai este numită în popor și «Ispas», iar, creştinii ortodocşi se salută cu «Hristos s-a înălţat»! – «Adevărat s-a înălţat!». Din anul 2001, Biserica Ortodoxă Română a hotărât ca în această zi să fie prăznuită şi din 2001, Biserica Ortodoxă Română a hotărât ca în această zi să fie prăznuită şi «Ziua Eroilor», când sunt pomeniţi eroii care s-au jertfit pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti. Atunci când Sfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu L-a născut pe Hristos, în ieslea grajdului, animalele au luat şi ele parte la eveniment şi pe cât de cuminţi erau boii şi oile, pe atât de gălăgioşi erau caii. Ca o simplă mâhnire pentru faptul că Pruncul nu avea linişte, din pricina nechezatului cailor, Maica Domnului le-ar fi spus să nu se sature de mâncare decât o dată în an, la Înălţarea Domnului. În acet fel, în ziua în care caii «îşi prăznuiesc» Paştele, pentru un ceas, ei se satură de păscut. Tot în acest sens, pere-se că această Sărbătoare Împărătească mai este cunoscută şi ca «Joia Iepelor», pe lângă sintagma de «Ispas», fiindcă acest Ispas a fost martor la Înălţarea Domnului, alături de cei trei Apostoli, şi pentru că era bun şi vesel, oamenii ar încerca în această zi să fie bine dispuşi şi să nu-şi caute pricini de supărare unii cu alţii! Mai există o credinţă populară potrivit căreia cel care moare de Ispas, ar ajunge direct În Rai. Nu pute trece prea uşor peste faptul că Sărbătoarea ar proveni din zona Transilvaniei, din perioada Evului Mediu, când avea loc la date diferite. De aceea, când ungurii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul şi invers, iar, potrivit calculelor calendarului, o dată la 4 sau la 7 ani, Sărbătoarea Paştilor cădea în aceeaşi zi, şi implicit, de aici, a venit şi vorba «La Paștele Cailor, adică momentul în care caii se odihneau. Cum am precizat, dacă de Paşti creştinii se salută între ei adresându-şi cuvintele «Hristos a Înviat!», în această zi de mare Sărbătoare, creştinii folosesc formula de salut «Hristos S-a Înălţat!». Merită să mai reluăm faptul că aceia care mor în ziua de «Ispas», ajung direct în ceruri, pentru că cerurile sunt deschise între sărbătoarea Paștelui și cea a Înălțării Domnului!

Înălţarea Domnului înseamnă că El continuă să fie lucrător prin Sfântul Duh!
Semnificaţia Înălţării Domnului Iisus Hristos, pentru Slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Sale, fiindcă prin toate actele Sale, întrupare, moarte, Înviere, El a îndumnezeit firea omenească pe care a asumat-o, iar prin Înălţare se poate spune că a transfigurat-o pe de-a-ntregul pe coordonatele sfinţeniei. Prin transfigurarea supremă a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El, iar Înălţarea Domnului înseamnă că El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh. Mai mult, Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om, iar, prin Înălţarea Sa, nu arată doar locul unde trebuie să ajungă omul, ci locuieşte chiar în inima celor care Îl iubesc! Prin urmare, a trebuit ca Domnul să le deschidă mintea pentru ca Sfinţii Apostoli să vadă și să înțeleagă mărețul plan al Lui Dumnezeu. După ce a Înviat din morți, Domnul S-a arătat ucenicilor Lui și altor martori și timp de patruzeci de zile Domnul Iisus continua să-i învețe despre planul de mântuire a lui Dumnezeu și făcea semne și minuni în mijlocul lor. După patruzeci de zile Iisus Hristos Se înalță la cer din mijlocul lor, fiind ascuns de sub privirile lor de un nor care Îl ridica în albastrul cerului! În același timp, în timp ce ei stăteau cu ochii pironiți spre cer, doi îngeri îmbrăcați în alb li s-au arătat și le-au zis: „Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Iisus, care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la Cer” (Ioan 1:11). Atunci, ei au plecat plini de bucurie înapoi la Ierusalim unde au așteptat făgăduința Domnului Iisus, care le-a spus să nu plece din Ierusalim până ce nu le va trimite o putere, Duhul Sfânt care va fi cu ei și în ei până la sfârșitul veacurilor.

„Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine…”
La această Mare Sărbătoare a Înălțării Domnului Iisus Hristos la cer, noi toți, cei răscumpărați, să-L înălțăm pe Domnul, să-I ridicăm Numele mai presus de orice alt nume și să-I preamărim acest Nume pentru tot ceea ce-a făcut şi face pentru noi toţi, ca să-I fim şi martori vii pentru toți oamenii spre mântuirea noastră și a tuturor care-L vor primi în inima lor. Dar, să nu uităm făgăduința pe care a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos tuturor celor care L-au primit şi Îl primesc şi astăzi: „Nu plecați din Ierusalim, până nu vă voi trimite o putere, Duhul Sfânt care va fi cu voi și în voi!”, pentru că această făgăduință este pentru noi toți cei răscumpărați în oricât de mare număr ne cheamă la El! Pentru că: ,,După moartea și Învierea Mântuitorului, El S-a arătat ucenicilor în multe rânduri, făcând multe alte semne care nici nu au fost scrise în Cartea Sfântă, dar, toate cele ce au fost scrise este pentru ca voi să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viață în Numele Lui” (Ioan 20:30-31). Din perioada interbelică, în Ziua Înălțării Domnului se serba și Ziua Eroilor, încă din anul 1920, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 şi pentru acest lucru, aşa cum aminteam, în aceeaşi zi, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, Sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Semnificaţia Înălţării lui Hristos, pentru slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui, este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Sale şi a umanităţii Sale dumnezeieşti! Domnul Iisus după ce a înviat din morți în trup, nu a fost crezut de ucenicii Lui, crezând despre El că văd un duh şi erau plini de frică și de spaimă când Domnul S-a arătat înaintea lor și le-a spus „Pace vouă!”. El vedea tulburarea și necredința din inima lor și le spunea că sunt puțin credincioși: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi”. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: ,,Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze a treia zi dintre cei morți” (Luca 24:44-46). În această zi, după Sfânta Liturghie sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la ora 12:00, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA