În industria HoReCa se vorbește tot mai des, dar încă prea puțin public, despre un adevăr incomod: unele platforme de delivery au trecut de la rolul de parteneri la cel de actori care sufocă financiar restaurantele. Cea mai criticată situație este cea a comisioanelor care pot ajunge în jurul a 40% din valoarea unei comenzi — nivel asociat frecvent cu modelul practicat de Glovo și pe care mulți antreprenori îl consideră pur și simplu excesiv.
Un astfel de procent nu are nicio legătură cu serviciul real de curierat. În orice domeniu logistic, transportul se calculează după greutate, volum sau distanță. În delivery-ul alimentar însă, comisionul este aplicat direct asupra valorii mâncării — adică asupra muncii restaurantului, asupra ingredientelor cumpărate de acesta și asupra salariilor plătite de el. Practic, platforma nu gătește, nu investește în echipamente și nu suportă riscurile operaționale, dar ajunge să încaseze aproape jumătate din prețul final.
Rezultatul este vizibil pentru orice client atent: aceleași produse sunt mult mai scumpe în aplicații decât în restaurant. Nu din lăcomie, ci din necesitate. Fără majorarea prețurilor, multe restaurante ar lucra în pierdere la fiecare comandă plasată prin platformele cu comisioane ridicate.
În contrast, antreprenorii din HoReCa spun tot mai clar că există și modele mai sustenabile. În cazul Bolt Food, comisioanele sunt în general în jur de 20%, adică la jumătate față de cele practicate de competitorii mai agresivi. Diferența nu este una de detaliu — este una care poate decide dacă un restaurant rămâne profitabil sau nu.
De aceea, consumatorii au și ei un rol esențial. Este important să se informeze înainte de a plasa o comandă: de pe ce platformă cumpără, ce costuri implică și cât din preț ajunge, de fapt, la restaurant. De multe ori, alegerea unei aplicații cu comisioane mai mici sau ridicarea personală a comenzii înseamnă nu doar o economie consistentă, ci și un gest concret de susținere pentru economia locală.
Pentru că, în realitate, fiecare comandă nu înseamnă doar o masă livrată la ușă. Înseamnă o alegere: între confortul plătit scump și supraviețuirea restaurantelor care creează locuri de muncă, plătesc taxe și dau viață comunităților noastre. Și atunci ne întrebăm: când comandăm la domiciliu mâncare de la restaurantele locale, alegem să plătim la suprapreț doar pentru a nu ne „deranja”, indiferent de comisioanele practicate? Ori ca să îmbogățim firmele de food-delivery?
Dragoș Ionică
