L-am cunoscut îndeaproape pe Valeriu Capotă, nenea Valică, așa cum era cunoscut de toți novăcenii. Am și lucrat împreună vreo câțiva ani, aflând de la dânsul lucruri interesante.
Nenea Valică a fost copilul lui Constantin Capotă, venit împreună cu familia din Poiana Sibiului la Aninișu, căsătorit cu una dintre fiicele lui Onea Sârbu din satul respectiv. Constantin a fost trimis de Banca Populară ,,Gilortul’’ la școala de șoferi de pe lângă Atelierele Leonida București și a ajuns în timpul războiului pentru reîntregirea neamului șoferul generalului Averescu, purtându-l pe acesta în toate locurile marilor bătălii, înclusiv la Mărășești, însoțind-o totodată pe Marea Regină a României, Maria, în deplasările la spitalele de campanie din Moldova, bântuită de tifosul exantematic din iarna anului 1917.
La doar un an și jumătate de la naștere, moare mama copilului Valeriu, iar după un timp, tatăl său, Constantin, este sfătuit de rude și cunoscuți să se recăsătorească, ceea ce se va și întâmpla, refăcându-și viața cu Maria Pant. Gigârtu, al cărei soț, Pantelimon Gigârtu, fost contabil șef al Băncii Populare ,,Gilortul’’ murise în timpul războiului, în Moldova.
Așa ajunge Valeriu Capotă în grija Mariei, devenită Capotă. Copilul Valeriu a moștenit de la tatăl său pasiunea pentru mașini.
Tatăl său, Constantin Capotă, de acum șofer la Banca Populară ,,Gilortul’’, avea prin anii 1934-1938 și o trăsură de lux cu cai frumoși, fiind solicitat pentru transportul de persoane la diverse festivități.
Pe la 14 ani, Valeriu, fiul lui Constantin Capotă, l-a transportat cu trăsura în anul 1937 pe părintele sculpturii moderne, Constantin Brâncuși, însoțit de învățătorul Ion Giugiulan, directorul Băncii Populare ,,Gilortul’’, la șantierul de construcție a microhidrocentralei de pe Râul Gilort, cunoscută sub numele de Uzina Electrică Novaci, construcție începută la 27 iunie 1935 și dată în folosință la 1 septembrie 1939.
După vizita la șantierul de construcție a Uzinei Electrice, Valeriu Capotă l-a dus cu trăsura pe Constantin Brâncuși
pe Drumul Regelui, unde urma să se instaleze un obelisc în semn de recunoștință pentru meritele fostului Prim-Ministru al României, Gheorghe Tătărescu în construcția acestui drum, inaugurat la 6 octombrie 1935 în prezența Regelui Carol al II-lea și a Principelui
Mihai.
Nenea Valică, mi-a spus că acest obelisc, de forma unui trunchi de piramidă, cu patru fețe, care se termină cu un vârf ascuțit, construit din blocuri de piatră, ar fi fost construit după indicațiile lui Constantin Brâncuși. Obeliscul, cunoscut sub denumirea de ,,Monumentul lui Tătărescu’’, a fost lucrat de către doi frați din Ținutul Hunedoarei, Constantin și Nicolae Suciu.
Cele relatate de către nenea Valică mi se par foarte reale, întrucât, chiar în anul 1937, Constantin Brâncuși a venit în România pentru a ridica la Târgu Jiu cele trei mari opere:
,,Coloana fără sfârșit’’, ,,Poarta Sărutului’’ și ,,Masa Tăcerii’’, ansamblu care a fost inaugurat în noiembrie 1938, dar în lipsa lui Brâncuși.
Iată că părintele sculpturii moderne, Constantin Brâncuși, a avut legături și cu Novaciul.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
