În timp ce politicienii vorbesc despre austeritate și „eficientizare”, realitatea din teren este de-a dreptul absurdă: un proiect major din energie, finanțat cu miliarde de euro, este blocat pentru că Ministerul Energiei nu are suficienți oameni care să-l gestioneze. Da, ați citit bine. Statul român face economii la câteva salarii și, în același timp, riscă să piardă miliarde.
Aceasta nu este reformă. Este dovada unei guvernări care nu înțelege diferența dintre cheltuială și investiție. O guvernare care confundă contabilitatea de birou cu strategia economică a unei țări.
Mai grav este că nu vorbim despre un accident. Este rezultatul unor decizii repetate, al unor tăieri făcute fără analiză, fără priorități și fără responsabilitate. Ministerul Energiei a fost slăbit exact acolo unde trebuia întărit, iar efectele se văd acum: proiecte întârziate, blocaje administrative și oportunități ratate.
În paralel, discursul oficial vorbește despre accelerarea investițiilor și despre reducerea birocrației. În realitate, însă, nu ai cum să accelerezi nimic dacă nu ai oamenii care să muncească efectiv la aceste proiecte. Aici se vede ruptura profundă dintre ceea ce se spune și ceea ce se face.
România are, poate pentru prima dată în ultimele decenii, o șansă reală de dezvoltare: miliarde de euro disponibile pentru modernizarea infrastructurii energetice, pentru creșterea independenței și pentru relansarea economică. Și totuși, în loc să consolideze instituțiile-cheie, statul le golește de oameni.
Nu poți face economii de 100.000 de euro și să pierzi miliarde. Asta nu mai este economie. Este pierdere. Este o formă de risipă ascunsă sub un discurs de austeritate.
Problema de fond este lipsa unei analize reale cost–beneficiu. Orice măsură de reducere a cheltuielilor ar trebui să răspundă la o întrebare simplă: cât ne costă, de fapt, această „economie”? Ce pierdem în schimb? Dar aceste întrebări fie nu sunt puse, fie sunt ignorate.
Pentru că, în realitate, este mai ușor să tai decât să gândești.
România nu are nevoie de o reformă făcută cu toporul, ci de una făcută cu discernământ. Un stat mai suplu nu înseamnă un stat mai slab. Înseamnă un stat care știe unde să reducă și, mai ales, unde trebuie să investească.
Energia nu este un domeniu oarecare. Este unul strategic. Iar blocarea unor proiecte de miliarde din lipsă de personal nu este doar o greșeală administrativă. Este o greșeală care ne poate costa viitorul.
Dacă această logică va continua, vom ajunge în situația absurdă în care vom economisi tot mai mult și vom pierde tot mai mult.
Iar atunci nu vom mai vorbi despre reformă, ci despre eșec.
Dragoș Ionică
