1.O poeticitate involuntară
Vasile Vasiescu este un gazetar cultural căruia nu-i vine a crede că e și un excelent scriitor. I-am spus asta la telefonul celular și părea să ezite în a-și accepta și această calitate. Este un comiliton de „corabie încărcată cu branțuri de sticlă” și un admirator din aletheia al marilor scriitori, artiști plastici, poeți, actori, intelectuali rasați, profesori.
El este poate cel dintâi care descoperă „poezia” lui Radu Botar. „Facerea de bine” e un subcapitol de roman inteligent articulat. Aș putea afirma chiar că, uneori, își creează el însuși, ca și Shakespeare, un personaj penetrant în ficțiune, dicțiune, fricțiune între real și fantastic. „Cuprins de extazul vorbirii, cuvintele lui au început smerit a se așeza în versuri singure, răzbite de frică și de inflexiuni melancolice”: „…siluetele puținilor trecători/ mărșăluiau pe trotuarele marelui bulevard/ oglindindu-se stins în vitrinele împodobite/ cu fleacuri hăluduind printre lumini carnivore”. „Actorul aluneca la vedere/ dimpreună cu vorbele înfășurate elegant/ într-o pelerină de mătase subțire,/ părea să fie ursit a ne fi bine sub cupola/ sprijinită pe cuvintele marelui Will/ și tremurul vocii lui dizolva nesperat clipele/ pe fețele noastre atârnate fragil de spătarul de pluș/ al scaunelor frumos atârnate cu litere de bronz”; „Prietenul nostru, actorul, seducător de profesie/ ne explica despicând firul cu voluptăți poeticești/ cum că paradisul n-ar fi decât o moștenire binemeritată de fiecare/ o bucurie revărsată la naștere ca o plantă cățărătoare pe fețele noastre./ Radu Botar părea să traverseze agale/ o scenă închipuită/ în prelungirea pridvorului,/ levita deasupra grădinii într-un dans trist/ și îngust și zâmbetul lui de final/ curgea leneș”.
Și așa mai departe. Astfel, iată, am demonstrat, asemenea lui Eugen Negrici, că scriitura domnului Vasile Vasiescu poate fi, fie și involuntară, pură poeticitate.
2.Pervazul cu lumină
Dar ce este „dincolo de noi”? În DEX, prefixul „trans” se traduce prin „dincolo”, „peste”. Ați intuit rapid. Cartea a treia de la editura caracaleană Hoffman este… evidamente transmodernistă. Cartea a treia al cărei autor este desigur același îndrăgostit de oameni aleși Vasile Vasiescu. Aș vrea să îndrăznească vreun „cineva” a mă contrazice. Dar cum argumentele, de regulă, mi-s irefutabile… nici vorbă să mi se întâmple o asemenea „năpastă”.
Dincolo de noi, ce-ar putea să existe? Branduri neomologate, carnavaluri fascinante, ctitorii capodoperiale, orașe de tip occidental, dezlegări transhermeneutice la Brâncuși, muzee de Artă Modernă și Contemporană (dar nicidecum în Târgu Jiu – n.n., I.P.B.).
Imaginația lui Vasile Vasiescu e risipitoare de mirabile propuneri pentru proiecte monumentale, precum cel din turnul fostului CET înalt de 236 de metri. „Văzută de la înălțimea turnului întreaga panoramă ar da impresia unei aglomerări unghiulare de spații dispuse în jurul abstractului obelisc, capabilă per ansamblu să se constituie într-un centru al artelor moderne, trezind în plan internațional interes și invidii”.
Tot dincolo de noi s-ar putea inaugura o „republică platoniană a artelor” unde ar trona lângă „autoportretul” lui Florin Șuțu de la Ploiești și autoportretul lui Iosif Keber de la Târgu Jiu. În această unicitară Politeia, Vasile Vasiescu ar mânui cuvintele limbii române, explicându-le în cadrul unor workshop-uri cu eleganță și pe înțelesul alumnilor (amatori ori profesioniști – n.n., I.P.B.), întrețesându-le în povești izvodite cu acea claritate transmodernă și cultivând laconismul expres, pledând totodată pentru o atitudine contemporană în acțiunea de impunere a valorilor artistice, estetice, poetice, plastice, autarhice. Iată-mă-s potrivind din nou, precum Arghezi, câteva titluri de tablouri ale lui Florin Șuțu, într-o poem (în greaca veche poema reprezintă invenția poiesis-ului – n.n., I.P.B.): „Coregrafie pe cer./ Sidef și praf de stele./ Etajera cu amintiri./ Crâmpei de grădină./ Import orange./ Imaginar din Merărie./ … / Pervazul cu lumină./ Bluza și eșarfa arlechinului./ Umbra unui scaun./ Albastru de cobalt./ …/ Livada cu ispite./ Acareturi de Cerașu.”. Pornind de la asemenea originale eșantioane, eu aș ține un inocent metacurs general de teoria și practica poeziei și a metapoeziei (a transpoeziei) în dialog cu Charles Howard Light, doctor în filozofie și hermeneut în poetica integrativă, amândoi profesori universitari la renumita Universitate de Litere, Arte și Științe Umaniste și Transumaniste din Ezoterezia.
3.Turbinca lui Vasiescu
Vasile Vasiescu cultivă ideea de prietenie, dar asamblată într-un context axiologic, având în orizontu-i cultural-jurnalistic personalități de mare marcă precum Barbu Brezianu, Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Dinu Săraru, Adrian Cioroianu, Mircea Vintilă, Gheorghe-Iliescu Călinești, Nică Petre, George Apostu, Ovidiu Maitec, Constantin Blendea, Marcel Chirnoagă, Vasile Grigore, Ion Cepoi, Titu Rădoi, Nicolae Diaconu, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Marian Negrescu, Marin Preda, Pompiliu Marcea, Nicolae Dragoș, Sorana Georgescu-Gorjan, Mihai Țopescu, Paul Popescu, Gheorghe Grigurcu; Darie Dup, Gheorghe Iova, Florin Preda Dochinoiu, Ion Pogorilovschi.
Pentru el, lumea satului e încă purtătoare, conservatoare de eresuri, legende, rostiri esențiale; pentru el, idolii moderni ies din tiparul obișnuit ca să celebreze adevăratele performanțe; și tot lui, adică lui Vasile Vasiescu, i se datorează, mai încoace, în 2025, apariția lunară a revistei de cultură și de literatură „Gazeta Gorjului” cu o splendidă apariție lunară (e în lucru cel de-al XII-lea număr).
Munca lui, alergătura, promptitudinea în a rezolva întâlniri cruciale cu geniile locurilor românești creatoare de spiritualitate inconfundabilă, l-au recomandat de la sine pe Vasile Vasiescu ca pe un căpitan de navă care plutește încă pe marea învolburată a actualei politici românești, tot mai indiferentă la artă, cultură, educație, instrucție estetică, poezie ș.c.l.
Ce alte surprize mai conține turbinca lui Vasiescu? Și, totuși, ce se mai află „dincolo de noi”? Devotamentul unora, sacrificiali prin exemplaritatea jertfei lor? Arta supraviețuirii în vremuri sărace? Un bilet în plus la o expoziție de pictură ori la teatru? Vreun alt proiect ținut, deocamdată, la secret? Om trăi și om vedea!
Bibliografie
Vasile Vasiescu: Dincolo de noi, editura Hoffman, Caracal, 2024, 313 p.
Prof. univ. Ion Popescu Brădiceni
Doctor în filologie, scriitor și ziarist
