Motto:
„Să știi să visezi cu ochii deschiși.”
„Acela care nu poate concepe că adevăratul om de știință știe și trebuie învățat cât mai mult să viseze cu ochii deschiși, acela este condamnat să navigheze pe întinsurile deșarte ale atemporalității… De aceea, principala calitate pe care o vreau și o admir la un tânăr este de a ști să viseze cu ochii deschiși………”
Henri Coandă
Cartea lui Dan- Silviu Boerescu cu titlul „Henri Coandă”-Dosarele secrete ale părintelui ‚,OZN”, apărută la Editura Neverland, București, 2023, se deschide cu o introducere însumând 26 de pagini în care autorul îi prezintă pe antecesorii lui Henri Coandă, „Marii inventatori din istoria omenirii de la Arhimede și Leonardo da Vinci, la Edison și Tesla”.
„Născut prea devreme pentru secolul său” este primul capitol al cărții. Angajat în compania inginerului francez Gustave Eiffel (1832-1923), constructorul Turnului Eiffel, impresionat de invenția lui Henri Coandă, părintele avionului cu reacție, care avea doar 24 de ani, l-a bătut pe umeri și i-a spus: ,,Păcat, băiete, că te-ai născut cu 30, dacă nu chiar cu 50 de ani prea devreme!”
Inginerul francez se referea la faptul că invenția tânărului Henri Coandă era prea avansată, având în vedere că primele avioane cu reacție au fost construite în 1940-1945.
Avionul cu reacție Coandă 1910 a fost conceput, deci, cu trei decenii înaintea celebrilor constructori campioni, White și Sbeikk, care au pus în practică epocala descoperire a savantului român. Într-un interviu, Henri Coandă a spus: „Am avut noroc, un mare noroc în viață, că am avut un tată, un tată cum a fos generalul Coandă, care a fost nu numai un tată, a fost un prieten pentru mine, un îndrumător”.
Date biografice din copilăria și adolescența viitorului savant român: naștere, familie, anii de școală fac obiectul celui de-al doilea capitol, „Copilăria și adolescența unui corigent la matematică”. Cel care a revoluționat aeronautica, Henri Coandă, s-a născut pe 7 iunie 1886, la București, ca fiu al generalului Constantin Coandă și al franțuzoaicei Haydé Danet. Tatăl, generalul Constantin Coandă, s-a născut în Oltenia, la Craiova, la 6 martie 1856, din părinții Mihalache Coandă, care avea legături de rudenie cu Tudor Vladimirescu, și Theodora Coandă, fiica unui armator grec care făcea comerț pe Dunăre. Constantin era primul fiu al familiei, urmat de cei doi băieți, Ion și Petre, și cele trei fete: Zoe, Alina și Aneta. Primii doi, Constantin și Ion, au strălucit prin carieră. Constantin, șef de promoție al Liceului Militar din Iași, cu licență și doctorat în matematică, în Franța, la Sorbona, în 1883, având ca înaintaș pe Spiru Haret, primul român care obținuse doctoratul în matematică, la Paris, în 1878.
Fiind în Franța, căpitanul Constantin Coandă o cunoaște pe viitoarea sa soție, Haydé Danet, fiica medicului Gustave Danet, un apropiat al lui Louis Pasteur, medic al lui Napoleon al III-lea. Ca tânăr sublocotenent, a luptat în Războiul de Indepedență, fiind rănit la Bechet. A urcat toate treptele ierarhiei militare până la general de corp de armată. A fost profesor de matematică la Școala de Poduri și Șosele și a deținut funcții publice; președintele Consiliului de Miniștri (prim-ministru), 1918; președintele Senatului, ministrul Industriei și Comerțului. Colonelul Coandă a fost și aghiotantul lui Ferdinand, logodnicul viitoarei regine, Maria, despre care scria în „Povestea vieții mele”: Era un un tânăr înalt, plăcut și chipeș, fața îi strălucea de mulțumire, căci românii erau foarte bucuroși că tînărul lor prinț moștenitor (Ferdinand) se căsătorește cum era dorința țării”.
Și al doilea fiu al familiei Mihalache și Theodor Coandă va deveni amiralul Iancu Coandă, fondatorul Ligii Navale și primul comandant al bricului ,,Mircea”. Dragostea fierbinte față de țară o moștenesc de la tatăl lor, Mihalache Coandă, care, în timpul Războiului de Independență, a cerut Armatei Române să primească drept danie de la el, spre folosul oștirii, întreaga sa recoltă și furaje obținute pe moșiile Calafatului și Perișorului într-un an de zile.
Pentru faptele sale, generalul Coandă a primit, în toată cariera sa, 57 de decorații. A fost polivalent: armată, politică, diplomație(atașat militar: Berlin, Viena, Paris), educație, construcții și literatură tehnică. Era profesorul lui Ion C. Brătianu.
În familia generalului Constantin Coandă s-au născut șapte copii, cinci băieți și două fete. Henri Coandă era al doilea copil care, din copilărie, era fascinat de „miracolul vântului”. Mai întâi a fost elev al Școlii „Petrache Poenaru” din București, apoi al Liceului „Sfântul Sava”(1896), unde a urmat primele trei clase, dar, rămânând corigent la matematică, la 13 ani, este trimis la Liceul Militar din Iași, „școala copiilor de ofițeri”, tatăl vrând să-l îndrume spre cariera militară.
Să ne amintim că și Mircea Eliade a fost lăsat corigent la fizică de către profesorul Artur Voitinovici, specialitatea fizică și chimie. Documentându-se o vară întreagă, Mircea Eliade a scris un articol despre alchimie pentru a-i da o replică profesorului care l-a lăsat corigent. Și Alexandru Paleologu nu prea învăța la materia profesorului Voitinovici, dar îi dădea întotdeauna notă de trecere. Această clemență a profesorului Voitinovici i-a fost explicată tatălui său: ” Nu prea învață la chimie, dar e băiat inteligent și cult, am văzut ce a scris în revista „Vlăstarul”.
Henri Coandă termină Liceul Militar din Iaşi, unde a avut ca profesori somități culturale, precum istoricul A.D. Xenopol sau Garabet Ibrăileanu la limba română. La aceeași instituție militară a predat muzică Gavril Musicescu și o perioadă a predat matematică Gheorghe Țițeica. Liceul Militar din Iași a fost absolvit și de scriitorii: Jean Bart, Emil Gârleanu și fiul lui Creangă, Constantin Creangă . A terminat liceul în 1903 ca șef de promoție, la fel și fratele său, Petre.
La liceu fusese repartizat elevului sergent Andrei Popovici dintr-o clasă superioară, cel care i-a pilotat avioanele concepute de Henri Coandă. I-a devenit cumnat și va ajunge general aviator . În timpul liceului, ajutat de fratele său, Petre, și de colegul și prietenul Gheorghe Dinescu, a inventat o combină agricolă(un plug și o secerătoare acționate de vânt).
După terminarea liceului, își completează educația militară la Școala de Artirelie, Geniu și Marină, pe care a absolvit-o în 1905. Pasionat pentru cercetarea științifică, își continuă studiile în străinătate, mai întâi a urmat cursurile Școlii Politehnice din Charlottenburg din Berlin, apoi pe cele ale Universității din Liège, Belgia, și pe cele ale Școlii Superioare de Electricitate Montefiore din Torino. Aici, împreună cu inginerul italian Gianni Caproni, a realizat două planoare originale. Cu acestea au efectuat și câteva zboruri. Venit în țară, în 1908, este încadrat ca ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Pentru a-și pune în practică spiritul său inventiv, neîmpăcat cu disciplina cazonă, a cerut și a obținut aprobarea să părăsească armata. După o lungă călătorie pe ruta Ispahan-Teheran-Tibet, la întoarcere, pleacă în Franța și se înscrie la Școala Superioară de Aeronautică și Construcții, nou înființată la Paris(1909), pe care o absolvă în anul următor, 1910, ca șef al primei promoții.
Angajat în compania strălucitului inginer francez, Gustave Eiffel (1832-1923), și cu ajutorul acestuia și al savantului Paul Painlevé, Henri Coandă a construit primul avion cu reacție pe care l-a prezentat la al doilea Salon Internațional Aeronautic de la Paris, în 1910. După această ingenioasă descoperire, Henri Coandă a devenit director tehnic al uzinelor de avioane Bristol din Anglia. Aici a realizat mai multe tipuri de avioane denumite „Bristol-Coandă”. Odată cu începerea Primului Război Mondial, 1914, Henri Coandă demisionează din funcția deținută la uzinele engleze Bristol, pleacă în Franța pentru a-și oferi serviciile sale ca ofițer de artilerie. Repartizat la Regimentul 22 Artilerie, i s-a dat misiunea să proiecteze și să realizeze un avion special pentru artileria terestră.
Peste câțiva ani, Henri Coandă va deveni primul președinte al Consiliului de Administrație a Industriei Aeronautice Române(IAR).
„Efectul Coandă”, denumire ulterior generalizată, inventat cu ocazia efectuării încercării avionului cu reacție, un avion revoluționar pentru vremea aceea, care a ars complet, la primul zbor, în aparență pare simplu, dar tratarea teoretică și practică sunt destul de complicate.
Un capitol al cărții, întins pe 60 de pagini, este destinat lui Henri Coandă, „părintele farfuriei zburătoare”, perioadă ce lipsește din biografia savantului român. După ce autorul realizează o lungă incursiune prin istoricul OZN-urilor, cu insistență asupra observațiilor astronauților privind obiecte zburătoare misterioase și neidentificate și prezența unor „șoapte” în univers, își îndreaptă atenția spre activitatea lui Henri Coandă, care își reia studiile asupra farfuriilor zburătoare începute încă din 1939. Una din cele mai importante invenții ale lui Henri Coandă, aerodina lenticulară, cunoscută sub numele de „farfurie zburătoare” a fost concepută încă din 1935.
„Eu văd realizarea unei mașini de zburat după o viziune cu totul nouă, menită să depășească și să răstoarne concepțiile tradiționale. Consider avionul viitorului acela care să poată să decoleze la verticală, să zboare sub orice unghi și la orizontală, cu orice viteză sau să stea în aer într-un loc, la înălțimea dorită și să aterizeze tot la verticală”-afirma Henri Coandă.
Invitat în America după Al Doilea Război Mondial, în 1948, este plimbat, cu toate onorurile, pe la câteva unități de aviație. În 1954, Henri Coandă își prezintă proiectul final al aerodinei lenticulare, celebra farfurie zburătoare. Proiectul a fost un secret american de stat și a intrat în posesia familiei Coandă într-o circumstanță neelucidată. La sfârșitul anului 1999, o echipă de specialiști din cadrul Muzeului aviației din Capitală a găsit printre documentele marelui savant și controversatul proiect al farfuriei zburătoare. Pe acest document apărea ștampila TOP SECRET.
Henri Coandă a studiat cinci zone celebre privind longevitatea locuitorilor. În călătoria sa cu automobilul pe ruta Ispahan-Teheran-Tibet, a trecut și pe lângă Valea Hunza(Pakistan), unde oamneii de știință au înregistrat existența unei populații cu vârsta de peste 100 de ani. Este vorba despre o vale muntoasă aflată în nord-vestul Pakistanului, situată la o altitudine de 2500 de metri, mărginită de munți înalți mai bine de 6000 de metri. Fiind un ținut secetos, locuitorii au realizat apeducte prin care apa dintr-un ghețar situat la mare altitudine ajunge în zona locuită. Oamenii din această zonă nu suferă de nicio afecțiune, au o dantură perfectă, sunt oameni care au ajuns taţi la 80-90 de ani, la fel mame la 60-70 de ani. Coandă a studiat zeci de moduri de cristalizare a apei pe glob, a studiat fulgii de nea și sursele de apă de diferite părți ale Terrei. ,,Lumea spune că suntem ceea ce mâncăm. Eu spun că suntem ceea ce bem, îi spunea Henri Coandă americanului Patrick Flanagan, în 1963, care avea doar 17 ani, dar lucra la Pentagon. Sosit peste ani, în România, a spus că a luat proiectul „apei vieții” de la savantul român. Henri Coandă către tânărul învățăcel american, Flanagan: “Am un proiect la care am lucrat toată viața mea. Nu cred că îl voi putea duce la bun sfârșit. Doresc să ți-l încredințez ție, în vederea continuării cercetărilor”. Henri Coandă a murit în 1972, iar doctorul Flanagan a studiat amănunțit proiectul (documentația) și a ajuns la concluzia că hidrogenul reprezintă cea mai concentrată sursă de energie antioxidantă și după cîțiva ani a izbutit să producă cel mai puternic antioxidant: microhidrina. „Apa vie” rămîne unul dintre sutele de proiecte realizate de savantul român. va urma
Constantin E. Ungureanu
