În județul Gorj, ca de altfel în întreaga țară, a funcționat, cu începere din a doua parte a secolului al XX-lea, o bancă care a jucat un rol esențial în finanțarea și creditarea investițiile privind construcția și punerea în funcțiune a tuturor capacităților de producție sau întreprinderilor cum se numeau în acea vreme, de la energie, minerit, toate capacitățile de producție industriale, la unitățile cooperației meșteșugărești și de consum, toate construcțiile de locuințe și investițiile realizate de către instituțiile publice. Această instituție bancară a fost Banca de Credit pentru Investiții, care a fost înființată în anul 1948 prin preluarea activității fostei Societăți Naționale de Credit Industrial, și care din anul 1957 a funcționat sub denumirea de Banca de Investiții.
Banca de Investiții a funcționat sub această denumire până la 1 decembrie 1990, când activitatea acesteia a fost preluată de către Banca Română pentru Dezvoltare S.A. devenită ulterior B.R.D. – Groupe Société Genéralé, care funcționează și astăzi.
Un veteran salariat care a lucrat la unitatea din Târgu Jiu a fostei Bănci de Investiții cu începere din anul 1963 și ulterior, câțiva ani la Banca Română pentru Dezvoltare S.A, este domnul Guță Constantin, care la venerabila sa vârstă de 90 ani, a avut bunăvoința de a-și depăna o serie de amintiri din îndelungata perioadă în care a lucrat la această societate bancară. Redăm o parte din cele povestite de domnul Constantin Guță, în interviul de mai jos.
V.T.: Domnule Constantin Guță, vă mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră de a ne oferi detalii despre activitatea fostei sucursale gorjene a Băncii de Investiții, la care ați lucrat foarte mulți ani. Vă propun să începem această discuție, adresându-vă rugămintea să ne spuneți cine este, de fapt domnul Constantin Guță.
C.G.: Păi să încep cu începutul. M-am născut în satul Urechești, aici aproape de Târgu Jiu, la data de 1 octombrie 1935, adică anul acesta împlinesc 90 de ani.
V.T.: La mulți ani sănătoși domnule Guță.
C.G.: Mulțumesc, și ție Victore. Să continui deci. După cum erau regulile timpului respectiv, am mers la școala din sat unde am învățat în clasele I-IV. Atât eu cât și părinți mei am dorit să-mi continui studiile, iar la recomandarea unei rude, clasa a V-a am făcu-o la Școala Medie Tehnică Financiară Târgu Jiu (1947-1948),fostul Liceu Comercial. Urmare unei reforme a învățământului din acea vreme, a trebuit să urmez clasele a VI-a și a VII-a la Liceul ”Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu.
Pentru că începusem cursurile liceale, cum era pe atunci, la învățământul economic, după ce am terminat clasa a VII-a la Liceul ”Tudor Vladimirescu” Târgu Jiu, m-am reîntors la Școala Medie Tehnică Financiară unde am studiat patru ani, între 1950-1954.
V.T.: Și după ce ai devenit contabil, ce ai făcut?
C.G.: Păi după ce am terminat Școala Tehnică și am obținut calificarea de contabil, am primit repartiție la IAS Goești, în județul Dolj, la vreo 15 km de Craiova, unde am lucrat patru ani în
calitate de contabil, după care am făcut armata. După ce am terminat cu armata, am lucrat la Autobaza Târgu Jiu, trei ani de zile, până în anul 1963.
V.T.: An în care, am înțeles că te-ai hotărât să schimbi domeniul de activitate. Cum s-a întâmplat?
C.G.: Atât la Goești cât și la Târgu Jiu, am colaborat foarte mult cu băncile și am admirat modul cum lucra personalul bancar, iar modul cum abordau ei problemele economice și seriozitatea lucrătorilor bancari fie cei de la ghișeul băncilor sau inspectorii care veneau în control, m-au determinat să-mi schimb locul de muncă și să lucrez in acest sistem. La indemnul si chiar insistentele prietenului meu, Urlan Dumitru, care era inspector la BNR si mai apoi contabil șef la Banca Agricolă, am solicitat angajarea la Banca de Investiții din Târgu Jiu. Am fost angajat și mi-am început activitatea la această unitate bancară pe 15 octombrie 1963.
V.T.: Vă mai amintiți, când ați venit dumneavoastră la unitatea băncii din Târgu Jiu, cine mai lucra pe atunci acolo?
C.G.: Când am venit la noul meu loc de muncă, am întâlnit aici pe foștii mei colegi de liceu, Vasile Brădiceanu, Gică Marăsescu și Constantin Țârcă, cel din urmă fiind și directorul Filialei Târgu Jiu a Băncii de Investiții. De asemenea am găsit aici și pe profesorii mei pe care i-am avut la fostul liceu economic, care se desființase, respectiv pe domnii Dumitru Laguț , Ion Udrică si Ion Vulpe, iar Sef de serviciu era domnișoara Elena Dogaru. Pot afirma ca am întâlnit aici un colectiv deosebit.
V.T.: Spuneți că ați găsit aici un colectiv deosebit. Cum era climatul de lucru în acele vremuri la unitatea din Gorj a Băncii de Investiții?
C.G.: Atmosfera de lucru pe care am găsit-o aici era una de înaltă ținuta profesională si seriozitate. Mă impresiona și mă fascina modul în care se desfășurau întâlnirile săptămânale ale inspectorilor, sub îndrumarea și coordonarea permanentă a șefei de serviciu – domnișoara Elena Dogaru care și-a pus amprenta asupra întregii activități a Filialei. Ulterior dumneaei a fost numită, mai întâi director adjunct, iar mai apoi director al filialei.
V.T.: Am auzit foarte multe lucruri deosebite despre munca domnișoarei Elena Dogaru. Dumneavoastră ce ne puteți destăinui despre implicarea dumneaei în activitatea întregii filiale și mai apoi sucursale?
C.G.: Despre activitatea domnișoarei Dogaru – pentru că noi toți așa îi spuneam, se poate scrie un roman. Eu am să formulez doar un modest comentariu. De fapt unitatea Băncii de Investiții din Târgu Jiu a fost condusă din umbră de Elena Dogaru pe timpul celor trei directori: Olaru Grigore, Țârcă C-tin și Ursățeanu Vasile, pentru că dumneaei era implicată în rezolvarea tuturor problemelor grele ce apăreau în activitatea unității. Toate problemele spinoase au fost, tot timpul, rezolvate de domnia sa. Am remarcat și am apreciat faptul că dumneaei se implica total în rezolvarea numeroaselor divergențe care apăreau inerent între organele de control ale băncii, respectiv inspectorii bancari, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, și unitățile controlate care aveau obiecții la constatările inspectorilor de bancă, de regulă legate de modul în care acestea din urmă utilizau resursele proprii sau pe cele primite fie prin finanțare de la organele tutelare fie din credite bancare. Era interesant modul dumneaei în care purta discuțiile cu delegații unităților economice, nivelul academic al acestora si soluția care o stabilea în rezolvarea divergențelor. Participând în multe cazuri la aceste dezbateri am avut posibilitatea de a încerca sa mă autodepășesc și să-mi ridic nivelul de pregătire profesională, să am un comportament demn de un adevărat organ de control, respectând limitele bunelor maniere în abordarea constărilor din activitatea de control pe care o desfășuram.
Domnișoara Dogaru, provenea dintr-o familie modestă, tatăl său fiind cadru militar până în anul 1947 când a fost disponibilizat, a căpătat o educație aleasă cu un respect deosebit pentru disciplina in munca și un comportament aparte, demn de apreciat.
Activitatea profesională și organizatorică a domniei sale a fost apreciata de Centrala Băncii de Investiții, fiind recunoscută, nu numai în centrală ci și în multe unități bancare din țară, ca un specialist în interpretarea actelor normative și instrucțiunilor Băncii de Investiții privind finanțarea investițiilor.
V.T.: Domnule Guță, vă rog spuneți-mi cum ați reușit să vă acomodați și să vă integrați în activitatea bancară din județul Gorj, la începutul deceniului al VII-lea al secolului trecut?
C.G.: Perioada de pregătire nu a fost prea lungă, dar analizele săptămânale ale activității inspectorilor și învățământul profesional care se desfășura în cadrul unității, ambele activități organizate de către domnișoara Dogaru la un excelent nivel profesional, m-au format ca salariat al băncii cu cunoștințele necesare și capabil să se prezinte și să efectueze controalele legale la unitățile economice. Îmi aduc aminte și acum de faptul că mi-am început activitatea de control pe teren având drept obiectiv al controlului, verificarea modului de calcul a amortismentelor datorate statului și virarea acestora.
Vreau să menționez faptul că în acele vremuri fondul de investiții centralizat al statului avea ca sursă de constituire și amortizarea mijloacelor fixe stabilită în cote fixe ce se virau lunar la fondul centralizat al statului, afectându-se prețul de cost al producției cu sumele respective.
La începutul carierei mele de inspector la Banca de Investiții Târgu Jiu, mergeam în controale la unități alături de colegii Mărășescu Gheorghe și Brădicenu Vasile, de la care am învățat nu numai cum să depistez deficiențele în activitatea economică a unităților, dar și modul cum să mă comport ca un adevărat organ de control. Am pus pregătirea profesională pe primul plan.
În primii 10 ani am lucrat la Serviciul de finanțare a unităților economice. Aici era necesar să cunoști bine procesul tehnologic al activități întreprinderii care solicita finanțarea unei lucrări de investiții sau înlocuirea unor utilaje necesare continuării procesului tehnologic și împreună cu inspectorul tehnic să analizezi și să faci propunerea de admitere sau de respingere la finanțare a cererii unității economice solicitante.
Îmi amintesc faptul că în cadrul analizelor periodice interne pe care le făcea conducerea sucursalei cu noi, ni se punea în vedere să fim bine pregătiți și ni se atrăgea atenția să nu ne prezentăm nepregătiți în fața factorilor de răspundere din unitățile controlate, pentru a nu ne pune într-o situație jenantă ca organ de control și în același timp de a nu știrbi din prestigiul unității bancare la care lucram.
Un inspector al băncii care efectua controlul tematic stabilit conform procedurilor la o întreprindere, avea obligația ca la finalizarea acestuia, să meargă la șeful de serviciu și la directorului unității controlate și să le prezinte deficiențele constatate și consecințele acestora în activitatea unității respective. Totodată le prezenta, celor doi factori de conducere ai unității controlate, măsurile concrete pentru remedierea deficiențelor precum și măsurile de sancționare a persanelor vinovate, indiferent de funcția pe care o dețineau în cadrul întreprinderii respective. Ori, aceste situații impuneau ca inspectorul de bancă să aibă un comportament decent, în limita bunelor maniere, să știe cum să prezinte aspectele constatate precum și măsurile de remediere sau de sancționare, astfel încât să reprezinte cu demnitate unitatea bancară.
V.T.: La începutul activității dumneavoastră în bancă, v-a fost greu să vă acomodați cu specificul muncii și să faceți față exigențelor cerute?
C.G.: Fără lipsă de modestie spun că deși la început mi s-a părut mai greu, pe parcursul câtorva ani am reușit să mă acomodez pe deplin cu specificul muncii și să fac față exigențelor cerute unui inspector de bancă. Iar dovada acestui fapt o reprezintă faptul că în scurt timp am reușit să fiu apreciat de către o bună parte dintre conducătorii unităților controlate și să construiesc relații excelente de colaborare cu aproape toți contabilii șefi și majoritatea directorilor din aceste unități.
V.T.: Domnule Guță, cu siguranță că în activitatea colectivului băncii au existat și momente, fapte sau atitudini care reușeau fie să înveselească atmosfera de lucru, fie să o facă mai apăsătoare, sau să supere pe unul sau altul dintre colegi. Vă aduceți aminte de astfel de momente?
C.G.: Sigur că erau domnule. Nu se putea să fim doar sobri. Îmi aduc aminte de o glumă celebră a colegului Brădiceanu. Voind să se convingă dacă șeful nostru de serviciu citește cu atenție toate documentele care i se duceau, în mapă, la semnat, Brădiceanu a scris o cerere de demisie din partea fostului nostru profesor Lăguț de la Școala Medie Tehnică Financiară Târgu Jiu și care, între timp, venise să lucreze la bancă ocupând funcția de șef de serviciu. O pune în mapa acestuia care o semnează fără să o citească, iar cererea ajunge mai departe la director. Când a aflat de acest lucru, de la director, s-a supărat puțin, dar apoi a gustat gluma. Dar ce mai râdeam de glumele colegului Ion Șendroiu. Îmi amintesc și de un moment mai tensionat petrecut în ultima zi lucrătoare a lunii aprilie 1977. În luna respectivă eu făcusem un control complex la Întreprinderea de Construcții și Montaje Miniere din Rovinari unde am constatat multe deficiențe și am propus, în proiectul de act de control pe care l-am prezentat directorului unității, aplicarea unei amenzi contabilului șef al acesteia. Și în plus le-am spus că nu se vor elibera salariile. Actul urma să fie semnat pe data de 30 aprilie, care era și zi de plată a salariilor angajaților întreprinderii respective. Datorită unui șir de sincope în activitatea compartimentului de specialitate al unității respective, aceasta nu a comunicat băncii programarea ridicării numerarului de la Sucursala Gorj a Băncii Naționale a României pentru data de 30 aprilie, iar în ziua respectivă nici nu a depus la bancă documentele aferente, de dimineață, cum era regula, pentru ca numerarul să fie scos din tezaurul unității bancare. Dar totuși, spre sfârșitul zilei, ei au solicitat ridicarea numerarului de la BNR, care era singura bancă autorizată să facă plăți în numerar, inclusiv pentru clienții celorlalte bănci. În lipsa programării, banca le-a comunicat că nu are numerarul necesar și nu a dat curs solicitării lor. Având în vedere faptul că zilele următoare erau sărbători legale și nu se lucra și aflând de această situație, directorul unității respective l-a sunat pe secretarul cu probleme economice de la Comitetul Județean de partid. Acesta i-a chemat la el în birou pe directorii Băncii Naționale Gorj și al Băncii de Investiții Gorj. Aici după mai multe discuții și acuzări formulate de directorul BNR, secretarul Amza îi spune acestuia că dacă nu poate rezolva singur situația în cursul zilei să-i dea lui numărul de telefon al președintelui BNR București și va rezolva el cu siguranță această problemă, situație în care nu mai sunt necesare serviciile lui. Auzind aceasta, directorul BNR Gorj, Degeratu a deblocat singur situația și banca a eliberat numerarul necesar pentru plata salariilor întreprinderii respective.
V.T.: Cu siguranță că au existat în activitatea dumneavoastră și a Sucursalei Gorj a Băncii de Investiții foarte multe situații care au generat efecte diverse atât în cadrul unității cât și în relațiile cu clienții și chiar dintre angajați.
C.G.: Așa este. Chiar acum la anii mei aș putea vorbi, poate câteva ore despre astfel de situații.
V.T.: La începutul discuției noastre, mi-ați arătat și niște versuri scrise acum pentru această întâlnire a noastră. Puteți să citiți câteva versuri, vă rog?
C.G.: Da Victore. Acum la anii mei, în urma discuției noastre când am stabilit această întâlnire, am scris mai multe versuri. Uite, îți citesc din poezia pe care eu am intitulat-o ”La treizeci de ani”: Când am fost tânăr flăcău/ N-a fost cum aș fi vrut eu/ Am stat și am zăbovit,/ N-am avut timp de iubit. … Cei ce-aveți treizeci de ani/ Să nu vă uitați la bani,/ Să munciți și să iubiți/ Să petreceți fericiți/.
V.T.: Domnule Guță, eu vă mulțumesc pentru această discuție, și vă propun ca acum să ne oprim aici, dar vă adresez rugămintea ca dumneavoastră să nu vă opriți aici și să așterneți pe hârtie, în continuare, toate aceste aduceri aminte despre activitatea de bancă din acei ani, să mi le dați, dacă doriți, pentru a le include, în viitor, într-un volum special, dedicat unității Băncii de Investiții care a funcționat în Gorj.
C.G.: Cu siguranță Victore. Mi-ai dat un impuls și voi încerca să fac acest lucru. Și eu îți mulțumesc pentru această întrevedere și te mai aștept oricând dorești și ai la dispoziție timpul necesar.
În final doresc să subliniez și faptul că, semnatarul acestor consemnări, a avut privilegiul de a lucra și de a învăța de la domnul Constantin Guță, în primii săi ani de activitate bancară în cadrul Sucursale Județene Gorj a fostei Bănci de Investiții. Acum, în calitate mea de fost coleg de serviciu, folosesc acest prilej pentru a-i adresa distinsului meu interlocutor mulțumiri pentru disponibilitatea de a avea această discuție, pentru consemnările de până acum scrise pentru această întrevedere pe care mi le-a înmânat, precum și pentru cele viitoare, dacă va fi posibil. Mărturisesc faptul că mi-a venit ideea scrierii unui volum dedicat unității bancare mai sus menționate, în care să fie valorificate și aceste prețioase informații și destăinuiri ale domnului Constantin Guță.
Totodată folosesc acest moment pentru a-i ura domnului Constantin Guță sănătate, putere, bucurii și toate cele dorite.
A consemnat, dr. Victor Troacă, Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban” Târgu Jiu
