-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, un dialog spiritual în această vreme a Postului Învierii Domnului deschide calea înţelegerii unor încercări ale vieţii, dar, mai ales, cred că limpezeşte mintea şi sufletul omului care se confruntă cu provocările veacului, cu fricile de tot felul, cu Apocalipsa războiului şi cu aceste urmări devastatoare pe care le produce pericolul războiului şi incapacitatea celor care ne guvernează de a ne sădi în suflet nădejdea zilei şi setea de lumină în această primăvară a dorinţei de mai bine!
-Sf. A. Dragul meu, renunţ acum, în Numele Lui Iisus Hristos şi prin mijlocirea Duhului Sfânt, la orice legătură spirituală negativă care ar putea exista în viaţa mea, la orice legătură cu întunericul care s-ar fi putut forma conştient sau inconştient la fiecare uşă care a fost deschisă vrăjmaşului prin păcate nemărturisite, nemulţumiri neiertate, resentimente păstrate în suflet ca nişte spini care rănesc din interior, şi declar că sunt liber, că sunt curat, că sunt reînnoit prin puterea pocăinţei sincere şi a harului transformator care curge din Tronul Lui Dumnezeu ca un râu de apă vie ce spală, purifică, regenerează, restaurează tot ceea ce a fost deteriorat, ceea ce a fost rupt, tot ceea ce părea pierdut şi fără posibilitate de recuperare!
,,Numai prin necazuri, scoate Dumnezeu pe oameni din uscăciunea vieţii”!
-V.G. Sfinte Arsenie, puternic mijlocitor, îţi predau acum toată anxietatea care mă apasă pe piept, când mă gândesc la pericolele care mă înconjoară, toată frica ce încearcă să-mi paralizeze paşii când privesc în jur şi văd atâtea ameninţări, atâtea riscuri, atâtea posibilităţi ca ceva să meargă prost, şi te rog să duci aceste poveri grele la picioarele Crucii, unde Iisus le-a purtat odată pentru totdeauna, unde a fost plătit preţul întreg pentru pacea mea, pentru siguranţa mea, pentru protecţia mea completă împotriva tuturor relelor care există în această lume decăzută!
-Sf. A. Acestea sunt şi necazurile care apasă peste toţi şi care vă aduc pe voi la mănăstire. Pentru necazurile voastre osteniţi! Căci numai prin necazuri, scoate Dumnezeu pe oameni din ţepeneală, din uscăciunea vieţii. Iar, necazurile te vor ustura tot mai tare până când vei căuta să te tămăduieşti!
-V.G. Dar, Sfântule, bun sfătuitor, noi trăim, astăzi, în această realitate marcată de păcat şi de consecinţele sale teribile care îi afectează pe cei drepţi şi pe cei nedrepţi, pe credincioşi şi pe cei necredincioşi, dar, care nu au nici o putere asupra celor care sunt ascunşi în Stânca neclintită Care este Hristos, asupra celor care şi-au făcut din Cel Preaînalt locuinţa lor permanentă.
-Sf. A. Ca să înţelegi acestea, iată ce pricină are cu noi Dumnezeu! Nu cu noi, căci doar suntem fiii Lui, ci, cu relele noastre! Asupra relelor, păcatelor, fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu! Necazurile acestea vă ustură şi din pricina lor vine apoi şi uscăciunea vieţii voastre. Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniţi la mine, apoi, pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre!
-V.G. Cum să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de păcatele nemărturisite, căci pe acestea le urmăreşte sabia lui Dumnezeu? Ce trebuie să facem în vremea Postului?
-Sf. A. Să vă mărturisiţi toate fărădelegile voastre fără nici o ascundere, şi îndată va înlătura Dumnezeu osânda, îndată sabia nu va mai atinge viaţa ta! Însă, luaţi seama că pentru aceea atinge Dumnezeu viaţa ta cu necazuri, pentru că nu te-ai mărturisit! Dacă zici că-ţi merg în curte şi-n viaţă toate rău, apoi înseamnă că ai păcate de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De aceea, să vrei şi tu ceea ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta!
-V.G. Te rog să ne spui şi câteva feluri în care ajungem ca să simţim fiecare dintre noi sabia lui Dumnezeu asupra noastră!
–Sf. A. Iată, să zicem că cineva îţi face vreo nedreptate. Tu, în toate privinţele eşti cinstit şi o vecină, soţul, soţia sau unul dintre copii se va răzvrăti împotriva ta şi-ţi va zice cuvânt de ocară, desfrânat, cuvinte grele care-ţi pătrund inima ca o sabie şi nu pricepi ce poate fi, ba, te şi mânii şi dai şi tu cu o sabie asupra lui şi aşa se ajunge la vrajbă şi la lucruri slabe. Şi vii aici ca să afli de ce păţeşti asemenea lucruri! Şi afli aici că necazurile acelea, nedreptatea aceea, totuşi, nu e o nedreptate, ci este o nuia cu care Dumnezeu îţi aduce aminte de păcatele tale pe care tu nu le-ai mărturisit. Şi păcatul e acel cuvânt zis de vecina, de soţ sau de propriul copil, cuvânt care te-a săgetat la inimă. Pentru că tu ai uitat să mărturiseşti preotului unul dintre păcatele tale din tinereţe, şi Domnul îţi aduce aminte. Tu poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul şi apoi te-ai cununat sau ai lepădat vreun copil, iar, aceasta este o fărădelege înaintea lui Dumnezeu. E o ispravă a curviei, chiar dacă eşti cununat după lege! Sau ai uitat să spui că numai ai osândit, sau ai gândit despre cineva acelaşi cuvânt şi-ai uitat să-l spui la mărturisire. Dumnezeu, însă, n-a uitat greşeala ta sau cuvintele tale, de aceea, vrea ca să te spele, să te curăţească de toate relele tale!
,,Vai, de cel ce îndrăzneşte să ridice mâna împotriva unsului Domnului”!
-V.G. Om sfânt al Lui Dumnezeu, tu, care ai avut darul de a vedea dincolo de vămile care separă lumea vizibilă de cea invizibilă, care ai perceput prezenţa demonilor şi i-ai alungat cu autoritatea care vine dintr-o viaţă sfântă, din comuniunea constantă cu Cel Preaînalt, dintr-o credinţă care nu se clatină în faţa nici unui obstacol, te rog să-mi deschizi ochii spirituali pentru ca şi eu să pot discerne capcanele vrăjmaşului, cursele pe care le pregăteşte în calea mea, deghizate în oprtunităţi prin prietenii şi relaţii care par bune, dar, ascund o otravă mortală şi dă-mi înţelepciune ca să evit aceste capcane, pentru a nu cădea în mrejele care au fost întinse pentru a mă prinde, pentru a nu muşca momeala otrăvită pe care adversarul mi-o oferă cu aparenţa a ceva apetisant, dar, care în realitate este moarte, distrugere, despărţire de prezenţa Lui Dumnezeu! Atunci, Dumnezeu, ce face cu mine?
-Sf. A. Ce face cu tine? Doar îţi aduce aminte de relele pe care le-ai făcut. De aceea toate relele care-ţi vor fi împroşcate în obraz şi care vă vor săgeta la inimă, nu le socotiţi ca necazuri, ci staţi locului şi cugetaţi: n-am şi eu oare vreo greşeală ca asta? Pentru că vă spun că aşa lucrează Dumnezeu: îngăduie ca bărbatul tău, vecina ta, copilul tău să-ţi spună cuvinte de ocară, ca astfel să-ţi aduci aminte de păcatul tău şi să te îndrepţi! Şi dacă tu ai uitat sau ţi-a fost ruşine să-l mărturiseşti preotului, şi nu trebuia să-ţi fie ruşine, ci, ruşine de păcatul tău numai, pentru aceasta a îngăduit Dumnezeu să-l auzi din gura altuia şi cu toate că tu juri că nu eşti vinovată de aşa ceva, şi acum nici nu eşti, dar ai acel păcat din tinereţe pe care nu l-ai mărturisit! Asta e pricina vrajbei: păcatele nemărturisite!
Şi când pricepi vrajba cu rostul ei, trimisă fiind de la Dumnezeu, atunci recunoaşte-ţi păcatul tău şi spune-l sub patrafir ca să nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta! Dragul meu, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii! Cum te-ai teme de un şarpe pe care l-ai avea în buzunar şi-ai face ce-ai putea numai să scapi de el, ai arunca şi haina de pe tine cu el cu tot, numai să scapi, căci poate găuri buzunarul şi să te muşte, tot aşa să faceţi şi cu păcatele!
-V.G. Sfântul meu, cel plin de înţelepciune, fie ca duşmanii mei văzuţi şi nevăzuţi, să fie încurcaţi în planurile lor! Fie ca strategiile lor să se întoarcă împotriva lor, fie ca ei să cadă în gropile pe care mi le-au săpat, fie ca ei să fie prinşi în cursele pe care le-au pregătit, gândindu-se ca să mă distrugă, căci, Domnul este apărătorul meu, scutul meu, turnul meu puternic, refugiul meu sigur unde nici un rău nu mă poate atinge, iar, cine se atinge de mine, se atinge de Lumina ochilor Lui Dumnezeu!
-Sf. A. Să ştii de la mine, că, vai, de cel ce îndrăzneşte să ridice mâna împotriva unsului Domnului, împotriva celor care au fost aleşi, puşi de-o parte, consacraţi pentru scopuri veşnice care transcend înţelegerea omenească şi care merg mult dincolo de ceea pot vedea ochii noştri sau de ceea ce poate concepe mintea noastră!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
