-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, la o săptămână de la începutul Noului An, în cămara de taină a sufletului, am simţit nevoia unui dialog spiritual în care să abordăm câteva probleme ale vieţii noastre de astăzi, iar, pentru început, aş dori să aflu modul în care ai văzut şi mai ales felul în care priveşti ca un sfânt evlavios, dar, uneori mustrător, un anumit comportament al omului individualist şi sedus de patima banului şi a bogăţiei care îl însingurează şi îl face tot mai egoist, în această societate post-modernistă, dar, profund marcată de racilele consumismului şi ale îmbuibării fără măsură!
-A.B. Ne aflăm la un hotar, deci, stai un pic şi ascultă, nu doar cu urechile, ci, cu inima, căci vremea e scurtă şi nu aşteaptă pe nimeni! Lumea de afară, priviţi-o cum a sărbătorit evenimentele cu zgomot mare, cu mese întinse până se rup picioarele meselor, cu hohote şi cu petarde! Au impresia, sărmanii, că o singură cifră schimbată în calendar, că scrie acolo alt an, le va aduce automat fericirea! Ce mare amăgire, căci, nu timpul ne schimbă pe noi, ci, noi trebuie să sfinţim timpul! Dar, noi, cei care ne-am adunat într-o «baie» de lumină a rugăciunii, ştim un adevăr mai adânc, un adevăr care ustură, dar, care vindecă, pentru că întâi ianuarie nu este doar începutul unui an, ci, este începutul unei noi lupte duhovniceşti, este o nouă şansă, poate ultima pe care Dumnezeu ţi-o dă, ca să te trezeşti din somnul cel de moarte al păcatului!
-V.G. De multe ori ne cerţi pentru că suntem păcătoşi, dar, o faci cu multă blândeţe, chiar dacă omul este apăsat de atâtea frici, mai ales de frica sărăciei, pentru că acordă o atenţie mult mai mare bogăţiei materiale şi financiare, decât bogăţiei duhovniceşti!
-A.B. V-am certat adesea şi vă mai cert şi acum, pentru marea boală a omului modern, graba! Vă grăbiţi, măi, creştinlor, vă grăbiţi să trăiţi, vă grăbiţi să adunaţi averi care putrezesc, vă grăbiţi să treceţi peste durere fără să o înţelegeţi, vă grăbiţi să ajungeţi la mormânt! Dar, aţi uitat ca să sfinţiţi clipa, aţi uitat să staţi de vorbă cu Dumnezeu!
,,Dacă ai păşit în Noul An, fără Dumnezeu, păşeşti pe nisip mişcător!”
-V.G. Credeţi că sunt şi oameni care ameţiţi de euforia petrecerilor şi de sunetele muzicii atât de zgomotoase, L-au uitat pe Dumnezeu?
-A.B. Dacă ai păşit în Noul An, fără Dumnezeu, păşeşti pe nisip mişcător! Ascultaţi ce vă spun: nu tot ce vine nevăzut, e şi nevinovat! Mulţi ziceţi: Sfinte Arsenie, am avut ghinion anul trecut! Nu există ghinion, măi, există doar rânduială încălcată! În spatele a ceea ce voi numiţi ghinion sau lipsă de spor, stă adesea o cauză duhovnicească profundă, un păcat nestins, o duminică muncită, o lacrimă a unui sărac pe care l-ai ignorat!
-V.G. În cărţile sfinte se vorbeşte despre o taină a mântuirii prin rugăciune, post şi milostenie, dar, între oameni se strecoară din ce în ce mai mult adversitatea, mânia, invidia, dacă ne referim cu multă atenţie la cele şapte păcate care întunecă sufletul!
-A.B. Astăzi, la acest început de An Nou, vreau să vă pun în mână cheia de aur! Nu e magie, ferească Dumnezeu, e rânduială sfântă! Vă voi dezvălui cum să deschideţi porţile armoniei în casele voastre! Dacă vreţi ca acest an să nu fie unul al sacului spart, ştiţi voi, sacul în care torni cu o mână şi curge prin zece găuri pe dedesupt, atunci, deschideţi bine urechile sufletului! Care este, măi, fraţilor, acest mare secret de la întâi ianuarie. Nu e nici purceluşul de lapte, nici şampania, nici artificiile! Secretul este binecuvântarea de fiecare dimineaţă! Voi aveţi o mândrie ascunsă, pentru că ziceţi: lasă că ştiu eu ce am de făcut anul ăsta, am planuri, am afaceri!
-V.G. Preasfinte Părinte, în ultima vreme, viaţa îi face pe oameni să fie mai preocupaţi de cele lumeşti şi să uite de binefacerile Lui Dumnezeu!
-A.B. Măi, omule, firul vieţii tale e în mâna Lui Dumnezeu, nu în agenda ta! De aceea, vă spun: cere Lui Dumnezeu binecuvântare mereu şi pentru toate, nu te baza pe mâinile tale, că mâinile se pot îmbolnăvi, nu te baza pe mintea ta, că mintea se poate întuneca, bazează-te pe Cel ce a făcut cerul şi pământul! Cine îşi începe anul şi mai ales, cine îşi începe fiecare zi, adresându-se Lui Dumnezeu, acela îşi clădeşte casa pe stâncă! Vine furtuna, vin necazurile, dar, casa nu cade! De ce? Pentru că are temelie!
,,Dumnezeu nu e profesor de gramatică, El e Tată”!
-V.G. Poate că de multe ori, nici nu ştim cum să ne rugăm ca Dumnezeu să fie mai aproape de nevoile noastre, de provocările vieţii cotidiene!
-A.B. Cum să vă rugaţi? Că mulţi vă plângeţi: părinte, nu am timp, nu ştiu rugăciuni din cărţi! Nu căutaţi cuvinte meşteşugite, că Dumnezeu nu e profesor de gramatică, El e Tată! Spuneţi simplu, dar, cu inima frântă, ca şi cum ar fi ultima ta rugăciune: «Doamne, binecuvântează-mă pentru anul care a început, Doamne, binecuvântează ziua aceasta, întăreşte-mi, Doamne, inima în credinţă, că sunt slab, păzeşte-mă de greşeli, păzeşte-mă de gura lumii şi de răutatea mea! Şi dă-mi, Doamne, gânduri bune!».
-V.G. Chiar dacă Boboteaza a trecut, unii oameni, nu au ştiut cum se putea face sfinţirea casei în acest Nou An?
-A.B. Iată rânduiala practică pentru sfinţirea casei în Noul An! Agheasma Mare, voi o luaţi de la Bobotează şi o puneţi în vitrină lângă bibelouri! Măi, Agheasma nu e obiect de muzeu, e foc pentru diavol şi balsam pentru voi, e leac viu, când simţi tulburare, ia şi gustă! Când casa e neliniştită, stropeşte, stropiţi în formă de cruce în toate colţurile, la ferestre şi la uşi, când ziceţi: ,,Se sfinţeşte casa aceasta cu harul Preasfântului Duh”! Veţi simţi fizic, măi, cum se schimbă aerul, cum se risipeşte ceaţa urii!
-V.G. Preasfinte Părinte Arsenie, la sfârşitul acestui prim dialog al nostru, ce le puteţi spune românilor de acasă şi românilor de pretutindeni?
-A.B. Iubiţi români, mă uit la voi şi mă uit la ţara asta! Am spus-o şi o mai spun cu durere în glas: vor pleca mulţi din ţară şi puţini se vor întoarce, vor vedea că n-au unde şi nu mai au la cine! Dar, tot eu v-am amintit, şi să nu uitaţi asta niciodată, că România este «Grădina Maicii Domnului», dar, măi, fraţilor, o grădină lăsată în paragină se umple de bălării! Dacă, voi nu vă rugaţi, dacă, voi înjuraţi, dacă, voi trăiţi în desfrânare, grădina se usucă! Buruienile necredinţei şi ale deznădejdii au năpădit sufletul neamului! Soluţia nu este fuga în cele patru zări după bani, soluţia este întoarcerea la «sapa» rugăciunii şi la «lopata» faptei bune! Să reclădim zidurile credinţei în casele noastre! Aici, pe pământul acesta udat cu sânge de martiri, mulţumiţi şi ziceţi un «MULŢUMESC DOAMNE!», pentru că ai trăit încă o zi pentru pâinea de pe masă! Chiar şi pentru necazul care te-a smerit! Mărturisiţi: uită-te înapoi la ziua care a trecut! Cui i-ai vorbit urât, pe cine ai judecat în gând! Cere iertare Lui Dumnezeu: ,,Iartă-mă, Doamne, că om sunt”! Începeţi acest an cerând binecuvântarea, trăiţi-l în milostenie şi păziţi duminica! Astfel, cerul va rămâne deschis deasupra voastră, iar, sporul şi pacea, nu vor mai părăsi casa voastră! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
