Există politicieni care pleacă din funcție în liniște. Și există politicieni care pleacă… în sus. Virgil Popescu face parte, fără îndoială, din a doua categorie. După un mandat la Ministerul Energiei care a lăsat în urmă mai multe semne de întrebare decât răspunsuri, fostul ministru a fost „recompensat” cu un loc călduț în Parlamentul European. Un parcurs aproape clasic în politica românească: dacă nu mai merge acasă, merge la Bruxelles.
Pentru Gorj, însă, bilanțul nu are nimic european în el. Închiderea accelerată a unor capacități energetice, promisiuni de tranziție care au rămas, în mare parte, pe hârtie și o lipsă acută de alternative au transformat județul într-un experiment nereușit. Un experiment pe care nimeni nu pare dispus să și-l asume.
Între timp, Virgil Popescu și-a descoperit noi valențe. Nu mai este doar „specialistul în energie”, ci și un politician preocupat de marile teme ale Uniunii Europene. Votează, dezbate, își exprimă opinii despre politici comunitare complexe – inclusiv despre migrație și cadrul juridic european, așa cum reiese din luările sale de poziție recente.
E, desigur, impresionant. După ce a gestionat energia României, acum pare pregătit să rezolve și problemele Europei. Sau cel puțin să voteze asupra lor.
Ironia este că, în timp ce la Bruxelles discursurile sunt elevate și bine calibrate politic, în Gorj realitatea rămâne brutal de concretă. Oameni care și-au pierdut locurile de muncă, comunități care încă așteaptă investițiile promise și un viitor energetic care întârzie să prindă contur.
Dar poate că aceasta este, de fapt, cheia succesului: distanța. De la București la Bruxelles, și mai ales de la decizie la consecință.
Pentru că, în definitiv, e mult mai simplu să vorbești despre strategii europene când nu mai trebuie să dai explicații minerilor sau energeticienilor rămași fără loc de muncă.
Virgil Popescu nu mai este de mult ministrul Energiei. Dar pentru Gorj, efectele mandatului său nu sunt nici pe departe istorie. Sunt prezentul. Iar Bruxelles-ul, se știe, e suficient de departe încât prezentul acesta să nu mai deranjeze prea tare.
Dragoș Ionică
