Data de 1 octombrie întotdeauna prilejuiește moment de intensă bucurie sufletească atât tismănenilor, cât și celor mai de departe, clerului și credincioșilor. Odată cu începutul anului bisericesc, pe data de 1 septembrie, după marea sărbătoare închinată Nașterii Maicii Domnului pe 8 septembrie și Înălțarea Sfintei Cruci de pe 14 septembrie întreaga creștinătate a sărbătorit cu credință și cu nădejde în ajutorul Maicii Domnului, Sfântul Său Acoperământ. Condacul al doilea al treilea și Condacul al patrulea din Acatistul Acoperământul Maicii Domnului spune așa:
„Sfântul Andrei cu Epifanie, văzându-te în biserică, în văzduh, rugându-te lui Dumnezeu pentru creștini, au cunoscut că ești Maica lui Hristos Dumnezeul nostru și, căzând la pământ, cu credință s-au închinat sfântului tău Acoperământ, cântând: Aliluia!” … „Puterea Celui Preaînalt umbrește pe cei ce cu credință și cu evlavie scapă la preaputernicul tău Acoperământ, căci numai ție, uneia, Preasfântă și Preacurată Maică a lui Dumnezeu, s-a dat a împlini toate cererile tale. Pentru aceasta, credincioșii de toate vârstele te slăvesc pe tine și pe Fiul tău, cântând: Aliluia!”. „Fiind cuprinși de viforul multor nevoi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu ajută-ne nouă. Și stând înaintea feței altarului Domnului și ridicând mâinile tale, roagă-te ca Domnul, Împăratul slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune, și să asculte cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt și cântă Fiului tău: Aliluia!”
Așa se face că, de ani buni, a rânduit Dumnezeu pentru rugăciunile Prea Curatei Sale Maici, care totdeauna mijlocește pentru omenire, pentru umanitate, înaintea Tronului Fiului Său, tărâmurile binecuvântatei zone a Tismanei care mai nou s-a îmbrăcat și cu bucuria sfințeniei prin proclamarea canonizării a ultimului Stareț al Mânăstirii Tismana în urmă cu două Duminici, – Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim Iscu, pomenit an de an împreună cu ctitorul și întemeietorul vetrei monahale de la Tismana, Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit, pe 26 decembrie: pe culmile muntelui Tismana numit Cracul Teiului, în Poiana Frumoasă să se ridice cu sprijinul material al celor plecați printre străini și ai căror tineri români, vară de vară ajung aici, în natură, pe culmile acestea prea frumoase, în grupuri, coordonați de preoți și coordonatori pentru desfășurarea unor diverse activități dedicate tinerilor. Biserica frumos lucrată din lemn cu chilii din piatră, stareță fiind așezată Maica Filoteea Schimonahie sub ascultarea Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale; un drum pietruit numai bun de urcat spre locurile acestea păzite și binecuvântate de Maica Domnului, nu de multă vreme târnosită, sfințită sub protia slujirii Mitropolitului Olteniei, a Înalt Prea Sfințitului Părinte Irineu împreună slujind cu Mitropolitul creștinilor ortodocși din diasporă-Iosif, cu Prea Sfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei și alți doi episcopi ortodocși de peste hotare, preoți, diaconi și mulțime de credincioși. Mărturisesc că sunt de al locului de aproape două decenii, căsătorit fiind cu fată de-a Sodolenilor, stăpâni peste aceste locuri care aparțin satului Sohodol, 
Tismana, la distanță de vreo cinci, șapte kilometri pe poteci de munte, deci am ajuns pentru revederea cu părintele slujitor de la acest metoc mânăstiresc al Mitropoliei cu sediul la Paris, cu părintele ieroschimonah Andrei ale cărui vorbe și sfaturi mult întăresc și tare ajută sufletului încărcat de duhurile acestei lumi, învârtoșate. Spuneam că des am urcat la Cracul Teiului, la Merișoru, dar niciodată nu am participat la slujba de Hram, la Schimbarea la Față pe 1 octombrie, sus la Schit. Anul acesta mi-am propus să ajung, dacă Dumnezeu și Maica Domnului va rândui, mi-am spus. Așa se face că, pregătindu-mă de cu seara, împlinind Canonul de Rugăciune pentru primirea Sfintei Cuminecări, a Sfintei Împărtășanii cum se cuvine preotului și credinciosului care se pregătesc pentru primirea Sfintelor Taine – Trup și Sânge al Domnului de la Sfânta Liturghie, dis de dimineață preoți și credincioși am urcat, ce-i drept, cei mai mulți cu mașini pentru teren, care mai înalte, care mai joase, însă venind oameni și pe jos. După urcușul celor aproximativ 7-8 kilometri, aproape de ora 8, am dat Binecuvântarea începerii slujbei Aghiasmei celei mici care a precedat Slujbei Acatistului Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. Odată cu orele 9 de dimineață, prin primirea Arhiereului și începerea Sfintei Liturghii, mărturisesc că intensitatea lucrării liturgice și trăirea emoției slujirii la schitul cel de sus, cum îl mai numesc eu, au fost copleșitoare. Cântările Stranei susținute de maici în frunte cu stareța Filoteea, sublimitatea liniștitoare a Sfintei Liturghii, chipul smerit și blândețea ierarhului rugător, îndrumător prin predica care, tuturor ne-a rămas întipărită în minte, alături de preoții slujitori din sobor contopite cu cumințenia și liniștea mulțimii de credincioși, toate acestea m-au pus și m-au făcut să aștern pe hârtie, să-mi exprim simțămintele trăite la astfel de momente. Nu pot uita de asemenea coliva de la Hram plină cu gust de nucă și grâu aromat, ornată frumos și gustoasă a maicilor, apa cea rece și sățioasă după gustarea unei ciorbe acrișoare cu pește, masă care a fost întinsă tuturor – pelerini și credincioși rugători și binecinstitori către Maica Lui Dumnezeu. Și astăzi, și în toată vremea, pentru tot și pentru toate, se cuvine să-i mulțumim Preacuratei Maici a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, neuitând îndemnul smeritului arhiereu al Lui Hristos, că cine își îndreaptă mintea și pașii, cu rugăciune curată și minte smerită, către Dumnezeu, către Sfinții bineplăcuți ai lui Dumnezeu, primește cu adevărat izbăvire de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și vor fi păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a vrăjmașului ispititor.
Preot Vicol Florin, Sohodol – Tismana
