Gorjenii care au investit în ultimii ani în culturile de mure și zmeură, în special, se plâng de problemele tot mai mari pe care le au din cauza intemperiilor vremii, frigul din primăvară și seceta de acum, care vine după seceta de anul trecut, făcându-i pe tot mai mulți să renunțe la visul de a câștiga un ban în plus din astfel de mici afaceri. Roșia de Amaradia este comuna în care mai mulți localnici au înlocuit în urmă cu aproape un deceniu culturile de grâu și porumb cu plantațiile de mure. Au fost câțiva ani în care producția a fost foarte bună, însă, în timp, oamenii și-au dat seama că nu reușesc să aibă un profit care să le stimuleze interesul pentru această afacere, iar acum vor să o lichideze, dacă nu au făcut-o deja. Viorica și Vasile Codreanu au o cultură întinsă pe mai bine de o jumătate de hectar la marginea satului Șitoaia.
Spun cu amărăciune că anul trecut au lăsat 3 tone de mure neculese, iar anul acesta nu au mai muncit deloc terenul, dorind ca în toamnă să desființeze complet plantația. „Am băgat peste o jumătate de miliard de lei vechi aici. Cu butași, cu stâlpi, sârma, toată munca noastră, sunt o grămadă de bani care ne uităm cum se fac praf. Am investit aici atât de mult, dar ne-am dat seama că trebuie să ne oprim pentru că efectiv lucrăm în pierdere și nu se mai merită acest efort, oricât de dragă ne-ar fi plantația. Nu avem o sursă de apă și pe seceta asta se usucă totul. A început de anul trecut, iar acum totul se duce de râpă. În plus, când e să vindem noi nu ne alegem cu nimic. Ca să putem culege toată recolta luăm oameni din sat, femei, dacă găsim, că și asta e o problemă. Pentru fiecare kilogram cules noi le plătim 2,5 lei, iar când ducem la depozit să vindem – acum doi ani, ni s-au oferit 3 lei, iar anul trecut 4 lei pe kilogram, iar în market știți cât e kilogramul că e și peste 30 de lei. Adică noi ne alegeam cu 50 de bani la kilogram, o bătaie de joc. Regretele sunt mari, dar din toamnă vom desființa cultura”, a transmis fermierul din Roșia de Amaradia.
Soția acestuia spune și ea cu tristețe că întreaga plantație va fi pusă la pământ, chiar dacă și acum are roade, deși nu a mai fost îngrijită în această primăvară. „Sunt cheltuieli pe care nu le acoperim. Numai să cosim iarba dintre rânduri și sunt costuri cu motorina pentru utilaje. Acum a crăpat pământul de la secetă de intră mâna prin găuri pe acolo. Fără o sursă de apă totul se usucă. În anii trecuți eram așa de bucuroși cu această plantație, arăta atât de bine și era roditoare. Chiar am lăsat oameni care să vină să culeagă la liber, să își ia acasă gratis, doar să nu pice murele degeaba pe jos. Era o doamnă care zicea că acolo e raiul dumneaei, se simțea atât de bine. Seceta și vremea în general ne-au distrus totul. Nu mai zic de prețuri că nu rămâneam cu nimic la final, nu mai are rost. E ca și la lapte, producătorul îl vinde pe o sumă mică, iar la raft e 10 lei litrul. Am decis împreună cu soțul ca la toamnă, când vor veni ploile, să bage tractorul și să are totul, să desființăm întreaga cultură”, spune cu regret Viorica Codreanu.
Și în situația soților Codreanu sunt și alți localnici. Unii au desființat deja complet culturile și au plecat la muncă în străinătate, abandonând ideile de a face afaceri agricole.
Primarul Liviu Cotojman spune cu regret că oamenii au încercat să muncească terenurile și să nu le abandoneze, dar pur și simplu condițiile meteo le-au fost complet potrivnice în ultimii ani. „Oamenii renunță treptat-treptat la acest gen de culturi pentru că nu aveau desfacerea pe care și-o doreau și este și seceta. A fost secetă și anul trecut, iar anul acesta la Roșia de amaradia nu a ploua de vreo lună și ceva. De la începutul verii nu am văzut strop de ploaie și toate culturile sunt afectate, nu doar plantațiile de murari. Este unul dintre proprietari care deja a desființat plantația complet. A scos și stâlpii pe care îi folosea ca șpalieri, nu mai e nimic acolo. Mai sunt doar câteva crengi uscate ale plantelor de anul trecut, dar, în rest, nimic nu mai amintește de plantația respectivă”, a menționat primarul comunei Roșia de Amaradia.
Gelu Ionescu
