În coasta masivului Oslea, la contactul dintre munţi şi dealurile subcarpatice, se află oraşul Tismana. Condiţiile climatice cu influenţe mediteraneene îi conferă urbei caracterul unei veritabile stațiuni.
Localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Gorj, fiind menţionată în documente din secolul 15 ca târg şi ca reşedinţă a „Bănişorilor de Tismana”. Dar. probabil că localitatea era cunoscută mai demult datorită Mănăstirii Tismana, aşezată „ca o poliţă prinsă în coasta muntelui”, după cum spunea cunoscutul călător Paul din Alep în anul 1657 când a vizitat-o.
Conform relatărilor populare, Mănăstirea Tismana are la origine o bisericuţă din lemn de tisă de unde şi denumirea ei, precum şi a localităţii din apropiere.
În apropiere, la Topeşti se află cea mai mare rezervaţie de castani comestibili din ţară ce se întinde pe o suprafaţă de peste 60 ha. Asupra prezenţei castanului comestibil în zona Topeşti – Tismana s-au emis mai multe ipoteze:
Prima dintre ele, susţinută de A. Ionescu, consideră prezenţa castanului ca o continuare din era terţiară până în zilele noastre. Într-o a doua ipoteză, se presupune că aceştia ar fi fost plantaţi de coloniştii romani în epoca de colonizare a Daciei. În sfârşit, într-o a treia ipoteză, susţinută de I. Conea, se presupune aducerea şi plantarea castanului comestibil de către călugării ce au venit din sudul Dunării pentru întemeierea mănăstirii Tismana.
De aici, el s-ar fi răspândit în toate direcţiile dar a rezistat numai pe ’’picioarele de munte’’ formate din roci calcaroase şi favorizat de climatul submediteranean.
În aceste perimetre, temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 grade Celsius, comparativ cu zonele depresionare, iar luna cea mai rece (ianuarie), aici, are în proporţie de 80% valori ale temperaturilor medii zilnice pozitive.
Alături de castan, în această ambianţă climatică, mai creşte alunul turcesc, scrumpia, iedera şi liliacul sălbatic ce formează adevărate păduri, cum ar fi cea de la Ponoare, cu o suprafaţă de 20 ha.
La jumatatea lui Gustar, la Mănăstirea Tismana, are loc hramul Adormirea Maicii Domnului, manifestare de o înaltă ţinută religioasă, când mănăstirea şi schitul Cioclovina devin neîncăpătoare pentru credincioşii dornici să asculte Cuvântul Domnului
Mănăstirea Tismana, cea mai vestită din Oltenia de Nord, şi printre cele mai cunoscute locaşuri de cult din ţară, a fost întemeiată, după cum atestă documentele, în perioada 1375-1378, în timpul domniei lui Vladislav Voicu şi a lui Radu 1, sub supravegherea călugărului greco-sârb Nicodin.
De-a lungul timpului, mănăstirea s-a bucurat de privilegii din partea domnitorilor, având întinse domenii, sate, pescării la Dunare, precum şi venituri directe din casele domneşti.
Manastirea Tismana a avut şi de suferit, fiind de mai multe ori prădată şi arsă, ceea ce a condus la refaceri şi transformări succesive, astfel că, în secolele 17-18, a servit şi ca cetate de apărare. Tot cam în aceiaşi perioadă mănăstirea a funcţionat şi ca centru de cultură, găzduind o şcoală de caligrafie.
Din punct de vedere turistic, zona Tismana dispune de un uriaş potenţial ce a început să fie valorificat conform standardelor moderne. Astfel, se pot efectua excursii sau ascensiuni spre creasta Vâlcanului, culoarul Jiu-Cerna, traversarea spre Jiul de Vest, spre Valea Cernei şi a Motrului. Amatorii de speologie au la dispoziţie peşterile Gura Plaiului şi Cioaca cu Brebenei, precum şi peşterile din perimetrul Motru Sec, dezvoltate pe platforma de eroziune carstică Gornoviţa.
Zona Tismana este deosebit de favorabilă dezvoltării agroturismului, cea mai ecologică formă de turism, datorită lipsei aproape în totalitate a factorilor de poluare, precum şi a păstrării intacte a datinilor şi obiceiurilor populare. Prin noile amenajări turistice, perimetrul turistic Tismana se poate dezvolta în conformitate cu standardele de practicare a turismului comunitar.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
