Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie, într-una din binecuvântatele sale învăţături spune că inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo, al doilea este Iubirea, atât de necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea este Voinţa necesară Desăvârşirii omului! Pentru că Iubirea este însușirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea văzută și nevăzută și toată făptura care-L cunoaște pe Tatăl e străbătută de iubire. Dacă am privi cu mare atenţie la iubirea aceasta fără margini, care se poate răsfrânge și în originea noastră divină, prin chipul și asemănarea fiilor cu Tatăl, am avea și noi o mulțime de însușiri dumnezeiești, prin har, nu prin natură, şi mai devreme sau mai târziu, n-am fi așa de mărginiți în multe privințe. Astfel, Iubirea se dovedeşte calea cea mai scurtă și mai presus de orice cale spre desăvârșire, deoarece, printr-însa avem înlăuntrul nostru Împărăția Cerurilor, mai ales că focul iubirii divine, de dragul Adevărului, între potrivnici se aprinde și se menține. Sfântul Arsenie Boca ne îndeamnă ca în vremea ispitelor, să nu părăsim «mănăstirea sufletului», ci, să înfruntăm cu vitejie valurile gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale renunţării, căci, aşa fiind probat cu bun rost prin necazuri, omul poate dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu, iar, de o va părăsi, fără să-şi dea seama, se va afla neprobat, lipsit de bărbăţie şi nestatornic în vorbe şi în fapte, pentru că dincolo de orice îndoială, „Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni în care atârnă toată Legea şi Proorocii (Matei 22, 37-40), Iisus le-a împlinit ca nimeni altul și prin aceasta s-a văzut limpede că Iisus este Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4, 8). Iată, pe acestea două ni le-a dat ca porunci şi aici se află taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrăjmaşul, când are cine le trăi! Căci iată: Dumnezeu Se ascunde în poruncile Sale, după cum ne asigură Sfinţii Marcu Ascetul (Sfântul Marcu Ascetul, «Despre legea duhovnicească», «Filocalia», Sibiu, 1946, ed. I., vol.1, p.249; şi ed. II, vol.1, Sibiu, 1947, p. 247) şi Maxim Mărturisitorul (Sfântul Maxim Mărturisitorul, «Capete gnostice», «Filocalia», Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.193). Tocmai trăirea acestor porunci îl arde pe diavol aşa de cumplit, încât, acesta aprinde puterile iadului şi cu ele aţâţă pe oamenii lumii, care-s biruiţi de el, şi-i năpusteşte împotriva lui Iisus şi a oricărui ucenic al Lui.
„Dacă vrei să afli cât valorezi, uită-te câtă dragoste ai”!
De aceea, Mântuitorul Hristos ne spune: „Dacă, doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru (mântuirea) pe care îl vor cere: se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20). Să fim conştienţi că aceste cuvinte, pe lângă înţelesul literei, mai au şi înţelesul privitor la faptul că pământul este trupul, iar mai cu deosebire inima, iar, cele două entităţi sunt puterile sufletului, care, dacă se vor învoi pe pământ, adunându-se într-un gând, va fi şi Dumnezeu în mijlocul lor. Ca urmare, unirea puterilor sufletului pe pământul inimii, însemnează iubirea, căci numai ea uneşte cele învrăjbite, iar, iubirea cere de la Dumnezeu și Tatăl răspunde celor doi sau trei de pe pământ, dăruindu-le Iubirea Sa din ceruri, care este Fiul Său, şi aşa ne aflăm cu toţi avându-L pe Dumnezeu, Care este iubire, în mijlocul nostru. Pentru exemplificare, să redăm pe scurt cele zece învățături ale Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, care spune că Rugăciunea este «hrana» sufletului, ca un dialog constant cu Dumnezeu, deoarece, nu este suficient ca să ne rugăm doar în momentele de dificultate, ci, zilnic, pentru a ne «hrăni» sufletul, pentru că „Rugăciunea este oxigenul sufletului” spune el, arătând că fără ea, sufletul se ofilește! În al doilea rând, iubirea aproapelui este piatra de temelie a vieții, o condiţie esenţială pentru o viață în armonie cu ceilalți și cu Dumnezeu. „Dacă vrei să afli cât valorezi, uită-te câtă dragoste ai!”, acesta fiind unul dintre idealurile Sfântului, care subliniază că adevărata valoare a unei persoane este măsurată prin capacitatea de a iubi necondiționat! De aceea, smerenia este cheia spre harul divin, una dintre cele mai prețioase virtuți, spunea Sfântul Arsenie Boca. El ne-a învățat că numai prin smerenie putem ajunge la desăvârșire spirituală. De aceea: „Să-ți ferești capul de frig și de prostie”, constituie un sfat care vorbește despre nevoia de a păstra mintea limpede și sufletul curat în fața tentațiilor vieţii și a poverilor păcatului. De altfel, lupta cu păcatele este o cale de curățire sufletească, fiindcă, în viață, fiecare om se confruntă cu propriile păcate și slăbiciuni. Părintele Arsenie ne îndemna să ne luptăm constant cu ele. „Nu uita că păcatul este un virus care îți îmbolnăvește sufletul”, spunea el, sugerând că trebuie să ne protejăm de păcat, așa cum ne protejăm sănătatea fizică!
„Să fii în pace cu Voia lui Dumnezeu este cea mai mare fericire pe care o poate simți un om”!
Iertarea e un act de iubire și eliberare, un element principal în învățăturile Sfântului Arsenie Boca, pentru că iertarea nu este doar un gest pentru celălalt, ci o modalitate de a ne elibera de poveri interioare. „Iartă și vei fi iertat” este un alt citat faimos al său, care ne amintește că iertarea ne aduce pacea sufletească, iar, ascultarea de Dumnezeu, Cel Care le iartă pe toate, aduce echilibrul! Numai prin ascultare putem înțelege și urma Voia lui Dumnezeu, căci: „Să fii în pace cu Voia lui Dumnezeu este cea mai mare fericire pe care o poate simți un om!”, cu precizarea că familia este locul în care crește credința, ,,mica biserică unde Dumnezeu este prezent în fiecare zi!” şi mai ales dovedindu-se mediul fizic şi spiritual în care postul este curăţirea trupului și a sufletului, ca ,,o scară spre cer, dar urcată cu multă rugăciune!”, cu evlavie şi cu smerenie! În fine, ultimele două învăţături ale Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop se referă la încrederea în planul divin, în Voia Lui Dumnezeu, deoarece: „Dumnezeu nu îți dă ceea ce îți dorești, ci, ceea ce ai nevoie”, ca să poţi înţelege mai bine că moartea este începutul vieții veșnice, ca o trecere către viața veșnică, deoarece: „Viața pământească este doar o pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu” spunea el, oferind speranță și alinare celor care suferă pierderea cuiva drag. În loc de concluzie, Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca ne sfătuieşte ca în cazul în care ne este de folos ca Dumnezeu să ne dea ceea ce avem nevoie, nu doar ceea ce dorim, să rostim cu încredere această sfântă rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci, iată, păcătuiesc în tot ceasul! Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric! Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ! Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre! Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt! Căci, Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase! Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama, cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre! Ci, luminează Lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin Viaţa Ta! Lumina şi Bucuria noastră, Slavă Ţie! Amin”.
Profesor VASILE GOGONEA
