Educaţia şi…Lecţia de viaţă! – Interviu cu d-l prof. dr. Constantin ARCUŞ, Preşedintele «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ» ,,Prin «Rugăciunea», noi nu ne închinăm chipului sculptat, ci, prin rugăciune, ne înălţăm cu mintea la Chipul cel dumnezeiesc pe care Brâncuşi L-a păstrat în sufletul său”!

-V.G. Domnule profesor dr. Constantin Arcuş, sunteţi neobosit şi în activitate continuă, ca întotdeauna, când la Craiova, când la Târgu-Jiu, când la Bucureşti sau pe la vreo primărie din vecinătatea comunei Dănciuleşti, în calitate de Preşedinte al «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ», pentru a fructifica oportunitățile oferite de Programul «TRANZIȚIE JUSTĂ», în ceea ce privește turismul în cadrul Proiectului «Terapie și Educație prin Cultură», iar, în ultima perioadă şi pentru Proiectul «SECRETELE LUI ZAMOLXIS», în care aveţi în vedere un parteneriat cu Universitatea din Craiova, pentru cercetare-dezvoltare-inovare, care să vă conducă la obținerea unor rețete pentru o fabrică inedită care va produce «Lacrima lui ZAMOLXIS» și «ORICEL», ca să nu mai vorbesc despre Proiectul Turistic, atât de sugestiv intitulat «Dealu’ Muierii», pe care merită să-l amintim în apropierea Zilei de 8 Martie, aşa că putem începe dialogul nostru cu ceea ce credeţi dumneavoastră că trebuie început!
-C.A. Domnule profesor Vasile Gogonea, interesul dumneavoastră pentru preocupările noastre constituie un prilej de a vă informa şi despre unele dintre activităţile pe care le desfăşurăm, şi aveţi perfectă dreptate, când spuneţi că sunt mereu în deplasări de interes instituţional, atât pentru şcoală, cât şi ca Preşedinte al «Societăţii Cultural-Ştiinţifice Rădineşti-GORJ», iar, cel mai recent, chiar ieri, 2 martie, am fost la Craiova ca să iau două mese de tenis pentru copiii din şcoală!

,,Pentru mine, Brâncuşi are două repere esenţiale…”!

-V.G. Aş dori să vă aduc la cunoştinţă că în ziua de 19 februarie 2026, când a fost sărbătorită la Peştişani aniversarea celor 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, la Casa-Muzeu de la Hobiţa a fost anunţată de către Ministerul Turismului, reprezentat prin secretarul de stat, Laurențiu Gâdei, lansarea rutei turistice «Hobița – Târgu Jiu – Craiova», când au fost transmise informaţii pe reţele de specialitate, pe această temă sub forma: ,,Pe 19 februarie, de «Ziua Constantin Brâncuși», lansăm oficial ruta cultural-turistică regională «Pe urmele lui Constantin Brâncuși», recunoscută de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, pentru că traseul care leagă Hobița, Târgu Jiu și Craiova, vă poartă prin locurile care i-au marcat parcursul”, de aceea, mi se pare interesant să constatăm că poate fi vorba în viitor despre o colaborare interesantă şi de bun augur, cu condiţia ca ruta turistică respectivă să vină în sprjinul activităţilor pe care dumneavoastră le-aţi iniţiat la Rădineşti!
-C.A. Domnule profesor, noi avem activităţile noastre specifice şi salutăm iniţiativa care vine de la Hobiţa şi care ajunge tot la Craiova, deci, nu refuzăm o colaborare care să fie benefică tuturor părţilor, mai ales că este vorba despre genialul sculptor Constantin Brâncuşi, despre opera lui nemuritoare!
-V.G. Să ştiţi că nu renunţ la intenţia de a vă întreba, ce înseamnă Constantin Brâncuşi pentru un om de valoare ca dumneavoastră, pentru un intelectual sui generis, dar, mai ales, pentru un om de acţiune în plan didactic şi implicat în plan cultural?
-C.A. Pentru mine, Brâncuşi are două repere esenţiale care ne îndreaptă spre universalitate: «Pasărea măiastră» şi «Coloana Infinitului», iar, primul reper este cel care simbolizează zborul spre infinit şi cel de-al doilea, care înseamnă Înălţarea spre Infinit, pentru a-l slobozi pe om din găoacea fără formă a materiei căreia sculptorul îi dă viaţă. Cel de-al doilea reper se referă la memoria eroilor care şi-au dat viaţa pentru patria lor şi care prin forma romboidală a elementelor Coloanei, confirmă sensul spiritual al nemuririi prin detaşarea de apăsarea materiei!
-V.G. Cum vedeţi Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu?
-C.A. Ca un monument unitar, în cadrul căruia, «Masa Tăcerii», împreună cu cele 12 scaune care sunt dispuse în jurul său, îmi amintește despre masa și familia noastră țărănească, pentru că aceasta reprezintă simbolul comuniunii și al reculegerii întru meditaţie şi linişte sufletească, iar, forma scaunelor, mă poartă cu gândul la clepsidra, ca un simbol al timpului care se scurge ineluctabil. De asemenea, «Coloana Infinitului», despre care vorbeam anterior, simbolizează recunoștința fără de sfârșit şi neuitarea pentru eroii care și-au dat viața pentru glia strămoşească, în timp ce «Poarta Sărutului» poate fi asemuită cu un emoţionant şi maiestuos «Arc de Triumf», prin care trec în pas de defilare soldații victorioşi pe câmpul de luptă, cântând şi slăvind jertfa eroilor care şi-au dat viaţa şi au spus cu mult curaj în faţa duşmanilor: ,,Pe aici nu se trece”, când s-au sacrificat pentru triumful neamului lor!

Arta lui Brâncuşi, cred ne ajută să păstrăm starea de rugăciune”!

-V.G. Consideraţi că arta lui Brâncuşi poate fi asociată cu arta creştină?
-C.A. Arta creştină a ridicat o serie de probleme şi anume, să înfăţişeze caracterul de rugăciune, de jertfă, mila, aspiraţia către Dumnezeu, meditaţia despre împărăţia lui Dumnezeu, nevăzutul să-l facă văzut, nefirescul să-l facă firesc, iar, toate acestea au dat naştere unor forme aparte de reprezentare şi a simbolismului lor pe care Brâncuşi le-a conştientizat profund! Desigur, sculptura, ca şi icoana, are scopul de a ne ajuta să ne concentrăm în timpul rugăciunii şi ea nu trebuie să conţină nimic în plus, care să distragă atenţia de la însuşi chipul sfântului reprezentat, de la ideea duhovnicească, de la sensul biblic sau de la evenimentul bisericesc. Arta lui Brâncuşi, cu profunde reverberaţii creştine, cred ne ajută să păstrăm starea de rugăciune, să ne ridicăm cu mintea la Chipul cel dumnezeiesc, fiindcă, prin «Rugăciunea» lui Brâncuşi, noi nu ne închinăm chipului sculptat, ci prin rugăciune, ne înălţăm cu mintea la Chipul cel dumnezeiesc pe care Brâncuşi L-a păstrat în sufletul său!
-V.G. Mă faceţi să cred că mă aflu în faţa unui brâncuşiolog în adevăratul sens al cuvântului şi că sunteţi ucenicul domnului Prof. univ. dr. Ion Mocioi, nu al
domnului profesor Marin Arcuş, tatăl dumneavoastră iubit şi un mentor spiritual al culturii pe care o slujiţi cu pasiune şi cu o dragoste dăruită!
-C.A. Dumneavoastră mă apreciaţi şi mă asociaţi cu un brâncuşiolog consacrat, ca domnul Ion Mocioi, dar, eu sunt mult mai modest în acest domeniu şi mă socotesc doar un admirator al lui Brâncuşi, în calitate de gorjean şi de iubitor de cultură, dar, dacă mă
gândesc la ceea ce Brâncuşi spunea despre cei care receptează arta este cu atât mai mult valabil şi adevărat pentru cei care o creează cu mintea şi cu sufletul, cioplind lemnul şi piatra, fiindcă marele sculptor spunea cu limpezime: „Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii”, iar, acest lucru conduce la integrarea naturală a operelor de artă în realitatea înconjurătoare, mai ales că arta, ca şi spiritualitatea autentică, înnobilează fiinţa umană şi îi aduce în suflet bucurie!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi