– Rep. Preacuvioase Stareț, Ieromonah Roman Topolniceanu-Moses, aș dori să continuăm dialogul nostru început cu ceva timp în urmă și aș vrea să vă întreb, care au fost pașii care v-au călăuzit spre a purta coroana recunoștinței Lui Dumnezeu în acest loc binecuvântat din Hurezanii Gorjului?
-Domnule profesor, să știți că domnul primar căuta o persoană cu frică de Dumnezeu, cu dragoste de a duce mai departe o activitate spirituală în acest loc, pentru că aici biserica exista din secolul al XIX-lea şi trebuia o persoană de acţiune, aşa cum bine aţi spus mai înainte, iar d-l Primar Gheorghe Cârstea, din vorbă în vorbă, de la Maica Stareţă de la Mănăstirea Tg. Logreşti, a aflat de Maica Stareţă Marina de la Mănăstirea Strâmba-Jiu.
“Chiar dacă la început m-am confruntat aici, la Hurezani, cu o situaţie dezolantă”
– Rep. Cum se face că ați renunțat la proiectele de la Mănăstirea Strâmba-Jiu?
-Deci, am lăsat proiectele de reamenajare a incintei la Mănăstirea «Sfânta Treime», ca şi preocupările psihologice şi duhovniceşti cu credincioşii, chiar dacă la început m-am confruntat aici, la Hurezani, cu o situaţie dezolantă, în sensul că atunci când vezi un lucru părăsit, ţi se pare…
– Rep. Întristător!
-Nu neapărat întristător, ci, dezolant! Dar, aici mi-a folosit experienţa vieţii, pentru că aşa cum ne învaţă şi 
Mântuitorul Iisus Hristos, nu te uita doar la faţa omului, uită-te şi la sufletul său, pentru că dacă e văzută pe din afară, clădirea bisericii acesteia arată jalnic, dar când am intrat înăuntru şi am văzut sfinţii pictaţi pe pereţi, parcă te roagă: haide şi îngrijeşte-te de noi!
– Rep. Preacuvioase Stareţ ieromonah, cum putem vedea mai bine sufletul omului?
-Prin faptele sale! Sufletul omului se vede prin fapte, prin faptele bune, ca să specificăm exact şi să se înţeleagă mai bine! Un sufet bun se vede prin faptele bune, aşa cum un suflet rău se vede prin faptele rele! Sufletul este o chintesenţă a omului!
“Sufletul omului se vede prin fapte, prin faptele bune”
– Rep. Deci, faptele sunt măsura sufletului nostru!
-Exact! Absolut, absolut! Pentru că, de fapt, ce este sufletul? Este o materie!
– Rep. Nu are cum să fie materie!
-Da, da, scuzaţi-mă, sufletul este imaterie! Gândurile bune, gândurile rele, ce sunt ele? Sunt imaterie! Sufletul, deci, se manifestă prin comportamentul nostru, prin faptele noastre. Trupul poate fi socotit «mecanismul de lucru al sufletului», iar un om care are sufletul curat se vede prin faptele lui. Mă străduiesc să fiu un suflet curat înaintea Lui Dumnezeu! Mi-am pus întrebarea: de ce trebuie să sufăr eu ca să ajung la Hristos? Hristos de ce a suferit pe cruce și a răbdat răstignirea?
– Rep. Pentru mântuirea oamenilor!
-Da, da, Doamne-ajută! Corect, pentru mântuirea oamenilor, dar, de ce? Dumnezeu iubește omul, dar de ce trebuie să rabd eu jignirile? Când spun că vreau să ajung în rai, dacă nu trec prin aceste curățiri ale sufletului, în sensul că, dacă nu știu ce este aceea smerenie, cum să mă prezint înaintea Lui Dumnezeu?
– Rep. Vă propun să ne spuneți, ce intenționați să faceți pentru recuperarea și redarea întru frumusețe de închinare a sfânt lăcașului acestuia?
-Ca să intrăm, în plan religios, într-o atmosferă de simplă evocare a Hurezanilor, ctitorii primari ai bisericii sunt «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», cărora ne închinăm și ne rugăm, de fiecare dată mulțumindu-le pentru atâtea biserici pe care le-au ctitorit, așa că din momentul când am venit prima oară aici și am văzut trupul bisericii pe dinafară, dar în momentul în care am intrat în biserică, pur și simplu am simțit o căldură a sfinților de pe pereți care parcă te chemau spunând: vino și ai grijă de noi, pentru că te vom ajuta până ce vei îmbunătăți lăcașul acesta!
“Dacă te rogi la Dumnezeu și la sfinți, te ajută să împlinești dorința de a face un lucru deosebit”
– Rep. Care a fost primul lucru pe care v-ați gândit să-l faceți?
-Primul lucru pe care l-am făcut, am îmbunătățit pardoseala bisericii, am dotat interiorul cu toate cele trebuitoare pentru desfășurarea cultului religios, epitaful Adormirii Maicii Domnului, epitaful Mântuitorului de la Vinerea Mare, 
Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, am pus ușă nouă și am făcut curățenie ca să putem ține slujba! Am adus mobilier, candele, strane, iar pentru fațada bisericii am amenajat un platou, o scenă pe care să putem ține slujba în aer liber, cum se spune! În fața bisericii era ca un povârniș, iar după ce am discutat cu ÎPS Părinte Mitropolit Irineu, Biserica având o impunere aparte, fiind pe o colină, am considerat dumnezeiește, cu inspirația Sfinților Împărați Constantin și Elena, că ar fi necesar să amenajăm această scenă în fața bisericii, ca o terasă cu o susținere puternică la fundație, pentru a pune mai mult în valoare imaginea impozantă a bisericii, înălțând-o sub aspect fizic, dar și spiritual. Văzută pe dinafară ca o construcție părăsită, ruinată, parcă îți produce o dezamăgire, dar dacă te rogi la Dumnezeu și la sfinți, te ajută să împlinești dorința de a face un lucru deosebit!
– Rep. Cred că vă caracterizează un fel de entuziasm al muncii stăruitoare, preacuvioase stareț!
-Vedeți, entuziasmul acesta ți-l creează cineva, iar acum pot să spun că Sfinții Împărați Constantin și Elena, al căror hram îl avem, împreună cu toți sfinții de pe pereți, care parcă vorbesc, mă întăresc și îmi dau această încredere!
– Rep. Sunteți optimist în privința atingerii obiectivelor pe care vi le-ați propus la această mănăstire?
-Da, sunt optimist, pentru că primul obiectiv este acela de a restaura biserica, iar fiind vorba de un monument istoric și având o valoare în această parte a Olteniei, o clădire veche de peste 200 de ani, un edificiu impresionant, iar pictura este excepțională, cu motive specifice oltenești, gorjenești, o pictură în frescă…
– Rep. Vorbiți cu atâta însuflețire și emoție despre acest sfânt lăcaș, de parcă…!
-Este vorba de o sfântă biserică, și fiind Casa Lui Hristos, e păcat să o lăsăm să se degradeze…
“Atâta timp cât încă mai există credință, există și oameni de bine”
– Rep. Din partea cui așteptați un sprijin care să vă dea încredere în ceea ce faceți?
-Din partea Lui Dumnezeu, în primul și în primul rând!
– Rep. Oricum, Dumnezeu lucrează și prin oameni!
-Da, da, prin oameni, iar cel care vrea să ne ajute, vine și ne ajută!
– Rep. Aveți încredere că vor veni spre a ajuta mănăstirea și asemenea oameni cu bunăvoință și cu posibilități?
-Atâta timp cât încă mai există credință, există și oameni de bine! Atâta timp cât încă se mai săvârșesc Sfintele Liturghii, există și oameni care vor să ne ajute și care pot să facă bine! Atâta vreme cât știm că există Dumnezeu, optimismul, de ce să nu fie? Că, dacă sunt și greutăți! Acuma, na, dacă se face un birt, e gata în două-trei zile, dar dacă facem o biserică e mai greu, na, că există ciuda asta între bine și rău. Și atunci, intervin piedici de felul: lasă-mă, omule, cu chestia cu biserica, ce beneficii îți aduce ție biserica asta? În felul acesta vorbesc oamenii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, și pot să spun că m-am confruntat cu problema aceasta, chiar în biserică, atunci când am deschis prima dată și am intrat înăuntru, am văzut urme de picioare pe pereți…
– Rep. Când simțiți cel mai bine și mai profund ajutorul Lui Dumnezeu?
-Tot timpul, pentru că Dumnezeu este în noi, în fiecare dintre noi!
– Rep. Aș dori să știu aspectul profund…
-Dumnezeu nu este mai profund sau mai puțin profund! Pentru mine, atunci când m-a chemat Dumnezeu la această biserică, profunzimea înseamnă ceea ce am simțit în biserica aceasta.
– Rep. Aveți sentimentul împlinirii unei misiuni duhovnicești la acest schit-mănăstire?
-Împlinit nu mă voi simți decât atunci când…
– Rep. Sau pe calea de a vă împlini!
-Mă simt împlinit, atunci când am anumite proiecte și le finalizez! Dacă e de la Dumnezeu chemarea, atunci fac un lucru cu mare drag, pentru că întotdeauna omul trebuie să se lupte pentru ceva. Să facă ceva! Iar aici, cred că este o luptă, atât cu mine însumi, în fața Lui Dumnezeu, de a mă îmbunătăți, cât și să-mi demonstrez mie însumi că dacă vreau să mă îmbunătățesc sau cum spuneam la început, dacă vrei să fii perfect, trebuie să muncești!
– Rep. Dar, aveți și sentimentul unor neîmpliniri?
-Regrete și neîmpliniri vin din faptul că nu ne-am prins destul păcatul și că trebuie să ne pocăim mai mult!
“Te vei simți deplin, doar atunci când realizezi cât suflet ai depus”
– Rep. Foarte interesant!
-Da, trebuie să ne pocăim mai mult, să fim ceva mai atenți la greșeli! Iar, toată viața cât voi trăi, acesta e punctul meu de vedere și mustrarea mea de conștiință, este faptul că nu m-am luptat îndeajuns ca să mă rog la Dumnezeu să-mi ierte păcatele!
– Rep. Observ că sunteți meditativ, gânditor, la ce vă gândiți acum, așa de mult?
-La faptul că până ce împlinești finalizarea unui lucru, te vei simți deplin, doar atunci când realizezi cât suflet ai depus, cât de cruntă a fost lupta! Dacă lupta purtată a fost cruntă, acerbă, să te lupți, să te zbați, pentru că astăzi te lupți și cu ateii, te lupți și cu oamenii credincioși dar…
– Rep. Dar potrivnici!
-Ei, da, potrivnici, iar cu cât lupta e mai crâncenă, cu atât împlinirea e mai mare, indiferent de finalizarea sau nu a proiectului. Degeaba te lupți, dacă nu simți că ai luptat…
– Rep. Să înțeleg că vă doriți potrivnici cât mai tari, ca să fie împlinirea cât mai mare?
-Nu, nu, nici vorbă! Eu vorbeam de împlinire ca un aspect pe care îl trăiești ca om! Vorbeam de simțire și împlinire! Cum te simți împlinit? Așa, mă duc jos, iau mistria, lucrez la zid și nu s-a întâmplat nimic! Da, dar dacă îmi cade zidul că plouă afară…Sunt lucruri care te determină să gândești triplu, adică, să gândești…turat! Pentru că…un lucru când se face…Iată, Mântuitorul nostru ce-a suferit, cuie înfipte în trupul Său! Crucificarea! Cuie bătute în trupul Său, împuns cu sulița!
– Rep. Și scuipat!
-Prin urmare, vedeți, cât a suferit Mântuitorul Iisus Hristos? Ei, când ne apropiem de suferințele Lui Hristos, atunci poți să spui că ești un om împlinit!
– Rep. Minunat spus! Acesta merită să fie titlul interviului nostru! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
