-V.G. Domnule optician Ionică Boştină, astăzi e o zi de sărbătoare creştinească, naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, numită şi «Sânzienele» sau «Drăgaica», un sfânt al cărui nume îl purtaţi cu cinste, de aceea, vă doresc, la fel ca la toţi Ionii, un sincer «La Mulţi Ani», sănătate şi spor în activitatea pe care o desfăşuraţi!
-I.B. Vă mulţumesc, domnule profesor, pentru urarea adresată, mai ales că, într-o asemenea zi călduroasă, ne gândim la Dumnezeu şi la sfinţii lui minunaţi, iar, «minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui», cum ne spune psalmistul David!
–V.G. Ce vă propuneţi în această zi de sfântă sărbătoare pentru dumneavoastră?
-I.B. Mai întâi, îmi propun să-L rog pe Bunul Dumnezeu şi pe Sfântul Ioan Botezătorul să mă ocrotescă pe mine şi pe toţi cei dragi ai mei, îmi doresc să fiu sănătos la trup şi la suflet, iar, Dumnezeu să mă călăuzească, aşa cum ştie, ca să fac mult bine oamenilor cărora vreau să le îmbunătăţesc…vederea!
-V.G. Unde mergeţi la Sfânta Liturghie în această zi de mare sărbătoare?
-I.B. Îmi doresc să merg la Mănăstirea de maici de la Crasna, din comuna cu acelaşi nume, unde va sluji Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei! E pentru prima dată când merg la această lavră de sub munte pentru că am auzit multe lucruri frumoase despre acest lăcaş de cult care este aşezat într-o zonă mirifică!
-V.G. Ce vă spune ca om sau mai bine spus, ca un «Ioan», această zi sfântă şi de prăznuire duhovnicească?
-I.B. Din câte cunosc, după căderea primilor oameni, Adam şi Eva, Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă pentru mântuirea noastră, a vestit din timp în timp, prin proorocii Săi, venirea în lume a Mântuitorului Hristos. Proorocirea lui Daniil, care preciza şi timpul întrupării lui Mesia, a făcut ca la «plinirea vremii» omenirea să aştepte cu nerăbdare pe Mântuitorul. Pentru că: „Ştim că va veni Hristos – cum zice femeia samarineancă, iar, când va veni, ne va spune toate lucrurile” (Ioan IV, 25). Când Irod întreabă pe arhierei şi cărturari, unde avea să se nască Pruncul Iisus Hristos, iar, magii din răsărituri străbat depărtări mari pentru a găsi şi a se închina lui Mesia, poate că ultimul act al pregătirii omenirii a fost trimiterea Sfântului Ioan, ca înaintemergător şi botezător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
-V.G. Ce v-a impresionat mai mult în viaţa Sfântului Ioan Botezătorul, viaţa lui în pustie sau îndemnul său la pocăinţă?
-I.B. Amândouă aceste lucruri m-au impresionat, pentru că Sfânta Tradiţie arată că atunci când Irod a ucis pruncii, fiind amăgit de magi, Sfânta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan în pustie şi, murind ea după puţină vreme, iar Zaharia fiind omorât din porunca lui Irod în templu, Sfântul Ioan – pruncul a rămas în pustie, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La vârsta majoratului, a ieşit la predică, şi veneau la el noroade multe din Ierusalim, din Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, care, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi în râul Iordanului (Matei III, 5-6). Din naşterea minunată şi viaţa plină de virtuţi mari şi de sfinţenie a Sfântului Prooroc şi Înaintemergător Ioan, se cuvine să luăm învăţături pentru viaţa noastră, iar, vorbind despre aceasta, Mântuitorul spunea noroadelor: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie, o trestie clătinată de vânt, un om îmbrăcat în haine moi? Aceia sunt în casele împăraţilor. Un prooroc? Iată mai mult decât un prooroc” (Matei XI, 7-10).
-V.G. Modestia şi viaţa ascetică în pustie, credeţi că sunt repere ale vieţii unui sfânt exemplar, cum nu a fost nimeni altul pe acest pământ?
-I.B. Sfântul Ioan Botezătorul se hrănea puţin şi se îmbrăca într-o haină de păr de cămilă şi era încins cu o curea, iar, viaţa ascetică şi sfântă i-a dus vestea până departe şi veneau noroadele la el, unii socotindu-l Mesia. El însă nu-şi atribuia ce nu avea şi nu se lăuda nici cu ce era! Iată, unei delegaţii de preoţi şi leviţi, trimisă ca să-l întrebe cine este, îi răspunde: „Nu sunt eu Hristosul!” Şi l-a întrebat: „Eşti Ilie?” Şi a răspuns: „Nu!”, „Eşti proorocul?”, „Nu!”. „Dar cine eşti?” „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, neteziţi căile Domnului, cum a zis Isaia Proorocul” (Ioan I, 19-23).
-V.G. Acest prooroc, poate că se socotea pe sine şi un trimis al Lui Dumnezeu!
-I.B. Nu se socotea nici prooroc şi nici măcar om, el era un glas care striga în pustie şi pregătea calea Domnului. „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-L cunoaşteţi, acela vă va boteza cu Duh Sfânt! Acela vine după Mine şi este înaintea mea, şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui” (Ioan I, 26-27). Iată, aşadar, smerenia Sfântului Ioan, iar, el mustră fărădelegile oamenilor şi pe toţi îi cheamă la pocăinţă: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Cărturarilor şi fariseilor le strigă: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi roade vrednice de pocăinţă; să nu credeţi că puteţi zice în voi: avem tată pe Avraam, că vă spun: Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice pe fiii lui Avraam” (Matei III, 7-10).
-V.G. Consideraţi că Sfântul Ioan Botezătorul avea un cuvânt prea mustrător?
-I.B. Cuvântul său mustrător nu cruţă nici pe regele incestuos Irod, care trăia cu cumnata sa şi căruia, din închisoarea unde îl aruncase, Sfântul Ioan îi striga: „Nu ţi se cade să ai pe soţia fratelui tău!”. După cum ştiţi, această tărie de caracter îi aduse şi martiriul prin tăierea capului. Pentru virtuţile lui mari, s-a învrednicit să spună despre el Mântuitorul că este mai mult decât un prooroc şi că „din cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”. Tot pentru aceasta, el se învredniceşte a-L boteza pe Mântuitorul Hristos în Iordan şi a fi martor ocular al arătării Prea Sfintei Treimi!
-V.G. Domnule Ionică Boştină, ce vă nedumereşte şi vă îngrijorează în viaţa oamenilor din zilele noastre?
-I.B. Grija de multe exagerată este mai vătămătoare decât orice acţiune demonică, pentru că şi demonul atunci când stăpâneşte pe cineva, îl stăpâneşte prin grija de multe. Dacă nimiceşti grija de multe, nici demonul nu va putea să-ţi pricinuiască ceva vătămător! Noi avem marea datorie de a ne păzi sufletul de vrăjmaşul demon, mai ales că diavolii ne asaltează din toate părţile, năvălesc cu ispitele trupeşti, cu lăcomia şi cu îmbuibarea pântecelui, cu slava deşartă şi cu mândria, cu pizma şi ura, cu nehotărârea şi slăbirea întru credinţă, cu diferite provocări din partea oamenilor celor răi şi altele. Din toate părţile ne pândesc diavolii, vrăjmaşi ai sufletului nostru! Noi trebuie să ne îmbărbătăm, dacă dorim să ne luptăm cu izbândă, iar, de cădem în decurajare, suntem pierduţi!
-V.G. Vă mulţumesc pentru acest interviu şi vă doresc LA MULŢI ANI!
Profesor Vasile GOGONEA
Un fals optician si un fals teolog ortodox transformat dintr-un propagandist comunist in inversunat crestin-cine crede ce vrea sa spuna aceasta muratura(gogonea)?