Începem cu Betleemul care este situat în Palestina şi este un oraș vestit din provincia Iudeea, aflat la o distanță de aproximativ 7 km de Ierusalim spre Hebron, la 750 m altitudine deasupra nivelului mării. Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului, dar, s-a mai numit și «Casa Pâinii», pentru că acolo s-a prorocit că avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorocul Miheia a spus, cu 4–500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: ,,Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei”, (Miheia, 5, 1; Matei 2, 6). Peștera care, după tradiție, reprezintă locul unde a venit pe lume Iisus Hristos se află pe o colină din partea de est a orașului. Astfel, în orașul natal al regelui David s-a săvârșit marea taină a dreptei credințe: «Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă» şi chiar dacă Evangheliștii menționează faptul că Fecioara Maria L-a născut pe Hristos într-o «iesle», nu se afirmă clar dacă locul acesteia era într-o peșteră sau într-un «staul», mai ales că Sfântul Iustin Martirul și Filosoful a identificat întâia dată grota ce se afla sub biserica drept peștera sfântă, locul Nașterii lui Hristos. De altfel, peştera este simbolul întunericului, iar, Domnul Iisus Hristos a venit să aducă lumină și în temnița iadului, dar și în lumea care era în noapte, deoarece veacul cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli și al păcatului. Iar, Hristos S-a născut noaptea și în peșteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului. S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vină în lume. El de la început era Lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale! Sfinții împărați Constantin și mama sa Elena au înălțat pe locul peșterii în care S-a zămislit Mesia, în anul 330 o biserică sfântă, care ulterior a fost restaurată de împăratul Iustinian (527-565) şi este cea mai veche biserică din Țara Sfântă, iar, sub altarul acestui așezământ se află peștera Nașterii Domnului. Steaua călăuzitoare de la Răsărit este fără nici un dubiu un element-cheie al compoziției iconografice, căci cu ajutorul ei a fost identificată cea mai veche reprezentare picturală a Nașterii Domnului care se păstrează: fresca din catacombele Priscilei (secolul al II-lea). Deci, Steaua întruchipează lumina despre care vorbește profetul Isaia (60, 1-3), amintind faptul că minunea a avut loc în timpul nopții (Luca 2, 8), în reprezentările Nașterii în care este inclusă și închinarea magilor, mai ales că ea devine călăuzitoarea acestora! În încheiere să rostim această Rugăciune minunată către Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ,,Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat și lumea s-a bucurat de Nașterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul și asemănarea Ta și i-ai dat botezul spre pocăință; Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, și ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale și ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaște pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea. Tu și acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primește pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăși l-ai primit. Că am auzit glas grăind și magii închinându-se cu daruri și îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă grăind: Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita și cinstita serbare, și toți după vrednicie o laudă cu inima și cu buzele! Și acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primește pe robii Tăi, precum și plecarea genunchilor și umilința noastră, ca plinind poruncile Tale, curați și neprihăniți, ajungând acum la cinstită Nașterea Ta, să ne împărtășim cu Preacuratul Trup și Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea și închinăciunea, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Tuturor oamenilor care slăvesc Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciun minunat şi un sincer LA MULŢI ANI!
Vasile GOGONEA
