În ultimii ani, România a mers la Bruxelles cu mâna întinsă și cu un dosar gros de promisiuni. Pentru a obține prelungirea termenelor de închidere a capacităților pe cărbune, Guvernul și Complexul Energetic Oltenia au prezentat, toamna trecută, Comisiei Europene un draft al unui plan revizuit al celui de restructurare, aprobat în ianuarie 2022. A fost pus pe hârtie un calendar clar de finalizare a centralelor pe gaze, parcurilor fotovoltaice, și punerea acestora în funcțiune, investiții ,,verzi” care urmau să înlocuiască treptat lignitul. În realitate, documentele oficiale ale Ministerului Energiei arată un tablou care contrazice frontal angajamentele asumate. În centrul acestui tablou se află Directoratul CEO, condus de Dan Iulius Plaveti, un președinte care a promis accelerare, dar a livrat stagnare totală. Vineri, 30 ianuarie a.c., a fost anulată licitația privind construirea centralei pe gaze de la Ișalnița, iar luni, 2 februarie, este termenul final în procedura pentru centrala pe gaze de la Turceni, care, cel mai probabil, va avea aceeași finalitate.
Când oficialii de la Ministerul Energiei…
… au mers la Bruxelles să ceară prelungirea termenelor de închidere pentru capacitățile pe cărbune ale Complexului Energetic Oltenia, au argumentat solicitarea cu documente și cu un dosar gros de angajamente. Era o cursă contra cronometru în care fiecare lună câștigată pentru grupurile pe lignit trebuia justificată cu investiții în regenerabile, cu un plan revizuit de restructurare a companiei și cu un studiu de adecvanță contractat de Tranelectrica. Astăzi, documentele oficiale ale Ministerului Energiei arată că tranziția promisă există doar pe hârtie. Și ca să aveți tabloul complet al stagnării trebuie să reamintim, cronologic, cum au stat lucrurile.
În 2021–2022, România a fost obligată să prezinte Comisiei Europene un plan de restructurare pentru CEO. Fără el, grupurile pe cărbune ar fi trebuit închise. Planul a fost construit pe mai multe direcții care aveau ca obiectiv transformarea CEO într-o companie viabilă, începând cu 1 ianuarie 2026 (?!). Din acel plan făceau parte și construirea a două centrale pe gaze, la Turceni și Ișalnița; opt parcuri fotovoltaice pe halde și depozite de zgură și modernizarea microhidrocentralei la Turceni.
Aceste proiecte nu erau simple investiții, ci condiții obligatorii pentru menținerea în funcțiune a grupurilor pe lignit. După aprobarea planului, CEO a încheiat parteneriate, au fost constituite noi societăți comerciale (SPV) care să administreze investițiile, cu parteneri privați, au fost demarate licitații, totul cu încetinitorul, și cam atât.
Progresul investițiilor – ZERO
Deși pentru toate aceste investiții erau bani, (peste 895 de milioane de euro din Fondul de Modernizare) nu s-a avansat absolut deloc.
Un răspuns al Ministerului Energiei către Parlament, emis în octombrie 2025, arată situația reală: Microhidrocentrala Turceni – progres fizic 0%, progres financiar 0%; cele 8 parcuri fotovoltaice – patru la 0%, patru la 7,5%, progres financiar 0%, iar centralele pe gaze – progres fizic mediu 5%, progres financiar 0,18%.
De remarcat însă este faptul că au fost prelungite termenele de finalizare ale acestora.
Astfel, pentru microhidrocentrala de la Turceni, este iunie 2029, pentru parcurile fotovoltaice, iunie 2027, iar pentru centralele pe gaze, decembrie 2028, pentru cea de la Turceni și martie 2029, pentru CCGT Ișalnița.
Dar și așa, termenele, cel puțin pentru grupurile pe gaze nu sunt realiste, în contextul în care vineri, 30 ianuarie a.c., a fost anulată licitația privind construirea centralei pe gaze de la Ișalnița, iar luni, 2 februarie, este termenul final în procedura pentru centrala pe gaze de la Turceni și, cel mai probabil, licitația va avea aceeași finalitate – anulare.
Despre așa zisul Plan revizuit de restructurare nu s-a mai auzit nimic, iar Studiul de adecvanță a SEN, contractat de Transelectrica nu e nici el gata. Trebuia finalizat în luna care tocmai s-a încheiat, însă termenul a fost prelungit până la 31 martie a.c..
Epoca Plaveti
În centrul acestor discrepanțe, adică din ce s-a livrat Comisiei Europene și care este situația reală, se află Directoratul companiei, condus de Dan Iulius Plaveti, un președinte care, oficial, pe baza cifrelor, livrează o stagnare greu de justificat.
Ce înseamnă aceste întârzieri a angajamentelor asumate și care pot fi consecințele pentru Gorj? ,,O amenințare directă”, o spun surse din sistem. Fiecare întârziere generează un grad de risc, astfel încât Comisia Europeană să considere că România nu respectă angajamentele și există posibilitatea accelerării închiderii grupurilor pe cărbune, în condițiile pierderii derogărilor obținute cu greu.
Dan Iulius Plaveti a preluat conducerea CEO într-un moment în care compania avea nevoie de un manager capabil să livreze rapid. Avea în față un plan clar, finanțări aprobate și un calendar impus de Comisia Europeană.
Astăzi, bilanțul său arată sumbru, cu cifre care tind spre zero la nivelul investițiilor și minus 1 miliard de lei, pierderea companiei.
Profilul managerial al lui Plaveti, așa cum se conturează din documente, este al unui președinte care în loc să accelereze tranziția, o prelungește în mod periculos. În acest moment, cifrele arată că tranziția energetică a CEO nu este în întârziere ci în blocaj, iar responsabilitatea pentru acest blocaj aparține directoratului condus de Dan Iulius Plaveti.
În aceste condiții, dacă lucrurile nu se schimbă rapid, Gorjul riscă să devină prima victimă a unei tranziții ratate.
Claudiu Mate
