Prin conţinutul său, Rugăciunea dovedeşte faptul că Dumnezeu şi Maica Domnului îşi îndreaptă atenţia către inimile noastre, atunci când ne rugăm, mai mult decât ar avea în vedere cuvintele noastre. Pentru Mântuitorul Iisus Hristos şi pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, rugăciunea este o frământare smerită a sufletului, mai ales că Domnul Iisus Hristos Se ruga pentru fiecare minune, Se ruga pentru fiecare cuvânt pe care urma să-l rostească, de aceea, orice Cuvânt al Său Se referea la credinţa adevărată, iar, Maica Domnului ne învăţa că pentru toţi cei care ne rugăm, să le acordăm un ajutor, un sprijin, o mângâiere, un cuvânt de alinare sau unul care să le dea nădejde! Pentru că suntem în preajma Sărbătorii «Adormirea Maicii Domnului», să începem cu cea mai veche Rugăciune către Maica Domnului, fiindcă, se spune că face minuni dacă este rostită zilnic, iar, în această perioadă sfântă de post, poate fi rostită cu convingerea că este cea mai veche rugăciune dedicată Fecioarei Maria şi care aduce multe binecuvântări și îmliniri sufleteşti, prin cuvintele: ,,Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, ci din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!”, aici, spusele noastre având o importanță aparte, mai ales că este cunoscută creștinilor ortodocși, deoarece este cântată de multe ori la sfârșitul Vecerniei în vremea ultimei seri din Post, motiv pentru care, cu aplecare smerită, ar trebui sa ne rugăm pentru fiecare clipă trăită, mai ales că iubitorii de Dumnezeu şi de Maica Domnului amplifică latura simţitoare a sufletului numai în ceea ce priveşte relele aduse de patimi, pentru a transfigure gândul în dragoste dumnezeiească! În acest fel, toate puterile sufletului se înalţă către Dumnezeul Cel Preaînalt şi către Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, iar, omul poate atinge desăvârşirea spirituală!
,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar…”!
În continuare, să dăm curs Rugăciunii vindecătoare a «Brâului Maicii Domnului», deoarece tămăduieşte orice suferinţă! Se spune că Apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul Brâu ca o dovadă a învierii şi a înălţării ei cu trupul sfânt şi preacurat la cer. Brâul Maicii Domnului a fost ţesut de Maica Domnului din păr de cămilă, iar, până în secolul al IV-lea, acesta s-a păstrat la Ierusalim, iar, documetele atestă faptul că racla de argint în care se păstrează Brâul la Mănăstirea «Vatoped», din Muntele Athos, a fost confecţionată în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească. Prin atingere de Brâul Maicii Domnului s-au săvârşit multe minuni, au fost vindecaţi nenumăraţi bolnavi, a ajutat să nască femei care nu puteau avea copii! Deci, tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei panglici care a fost atinsă de racla în care se păstrează «Brâul Maicii Domnului»! Deci, Rugăciunea vindecătoare a «Brâului Maicii Domnului», prin care se tămăduieşte orice suferinţă, sună atfel: ,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos să fie robul tău! Ca şi cu o comoară luminată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine: Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri,/
Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii,/ Bucură-te, prin care răsare bucuria,/ Bucură-te, prin care piere blestemul,/ Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti,/ Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,/ Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi,/ Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele,/ Bucură-te, ceea ce ne curăţi de păcate şi de lucruri spurcate,/ Bucură-te, căderea dracilor,/ Bucură-te, uşa mântuirii,/ Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc,/ Bucură-te, cămaşa nunţii celei fără de sămânţă,/ Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi,/ Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii,/ Bucură-te, mântuirea sufletului meu,/ Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară! Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă. Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv. Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv. Amin!”.
,,Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată Preasfântă Născătoare de Dumnezeu”!
După ce am parcurs această superbă Rugăciune care este stăpână peste toate mădularele trupului şi pătrunde în străfundurile sufletului, pentru că numai Dumnezeu poate vorbi sufletului, deci, dumnezeiescului din om, să continuăm cu încredere narativul acestei Rugăciuni cu precizarea că în zilele împăratului Justinian a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia «Zila» şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea «Halcopatri», iar, mai târziu acest brâu sfânt a fost dus în cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul Prea Curatei Fecioare Maria. Însă, Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi l-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa, Împărăteasa Zoe, care era chinuită de duhuri rele, deoarece, avusese în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfantul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul, prin rugăciuni umile, a scos şi a aşezat sfântul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care îndată s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu după care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire. Rugăciunea acestui brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri! Înainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, trebuie să fie în post şi rugăciune. Este bine ca Rugăciunea «Brâului Maicii Domnului» să o poarte la el fiecare credincios și să o citească împreună cu «Paraclisul Maicii Domnulu», căci va putea fi scăpat de necazuri și de boli, deoarece Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
