Eveniment cultural de referinţă la Biblioteca orăşenească din Ţicleni – ,,Eminescu e un cântec/ Ce se flutură pe zare/ Este taina din descântec/ Visul meu în aşteptare/ Şi surâsu-nfiorat/ Al copilului din pântec”!

În ziua de vineri, 26 septembrie 2025, la Biblioteca orăşenească din Ţicleni s-a desfăşurat un eveniment cultural de referinţă, prilejuit de prezentarea cărţii «Eminescu, un vis în aşteptare», avându-l ca autor pe Domnul Dumitru BUŢOI, Preşedintele ASOCIAŢIEI CULTURAL-UMANITARE «LUCEAFĂRUL de VEST» TMIŞOARA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din ROMÂNIA, gorjean naturalizat în comuna Dăneşti din Judeţul Gorj. A devenit un petrolist cu experienţă şi un om de mare cultură la Timişoara, fiind un iniţiator inspirat de proiecte culturale naţionale şi internaţionale, un important autor de poezie, un autor dăruit imaginaţiei creatoare, un spirit implicat în susţinerea performanţei în actul cultural, care, până la vârsta de şapte decenii şi jumătate are contribuţii valoroase la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi care trăieşte o viaţă frumoasă dăruită în slujba comunităţii. Manifestarea din sala de lectură a bibliotecii a fost deschisă în prezenţa domnului Constantin Radu, Primarul Oraşului Ţicleni, a unui nucleu de oameni de cultură din acest oraş, a unor invitaţi din alte localităţi şi a unui mic grup de elevi de la Şcoala gimnazială din localitate. Cei care au luat cuvântul şi au vorbit despre Eminescu în cadrul manifestării au subliniat faptul că un lucru esenţial care marchează discursul despre Eminescu este un sentiment fundamental al fiecăruia, ca o recunoştinţă a memoriei «poetului nepereche», ca o stare de bine şi de sănătate a sufletului, cu toată recunoştinţa de a crede într-un «vis în aşteptare», prin care cuvintele deschid porţi neferecate şi deschid ochii spre Dumnezeu şi spre albastrul cerului!

,,Eminescu e durerea ce nu doare/ Şi e spaima dintre şoapte…”!
Desigur, pentru a statua condiţia geniului trecut de multă vreme în lumea de dincolo, pentru că poetul era renumit pentru severitatea sa, în cuvintele vorbitorilor, mai ales în pledoaria domnului jurist Ion M. Ungureanu, nu au lipsit gândurile pioase transmise elevilor de gimnaziu, prin cuvinte de recunoştinţă adresate tuturor celor prezenţi, chiar dascălilor prezenţi în sală şi care au format atâtea promoţii de absolvenţi, printre care şi doamna Lidia Buţoi, soţia invitatului de onoare! „Consider o sărbătoare această întâlnire şi pot să mă bucur pentru această întâlnire a noastră” a subliniat domnul jurist Ion M. Ungureanu, după care domnul Dumitru Buţoi a spus cu claritate: ,,Când vine vorba de carte, mă gândesc atât la educaţie, cât şi la lectură, iar, în ceea ce priveşte învăţătura de carte, am întâlnit mulţi intelectuali fără suflet, dar şi oameni simpli de o rară frumuseţe interioară. Cu toate acestea, nu înseamnă că în viaţă trebuie să mizăm doar pe sufletul curat şi caracterul pătruns de moralitate, pentru că în lumea de astăzi, lucrurile s-au schimbat, oamenii de caracter nu mai sunt «în vârf», cum se spune, pentru că banii fac totul, dar şi cartea care ne ridică la anumite înălţimi, ne aduce mari beneficii morale şi umane. Cei 7 ani de-acasă nu vin din cărţi, ci, din buna creştere, dar anii ce-i succed au o cerinţă primordială: studiul şi cercetarea, pentru că şcoala nu produce nici talente, nici oameni cu suflet deosebit, însă, ea şlefuieşte abilităţile, ne responsabilizează, ne deschide noi orizonturi şi ne pregăteşte un viitor pe care îl dorim să fie mai bun”, a subliniat vorbitorul, iar, în continuarea celor subliniate de către domnia sa, aş adăuga faptul că la această manifestare legată de numele lui Eminescu, ar fi trebuit să fie prezenţi elevii din ultima clasă de liceu, care au nevoie de cunoaşterea operei lui Eminescu în vederea pregătirii pentru examenul de bacalaureat, iar, aceşti elevi, să nu fie doar nişte simpli aplaudaci care ocupă scaune în sală, ci, împreună cu profesorul de limba română, să fie cu caietele de notiţe pentru a consemna date şi conţinuturi despre opera eminesciană! De multe ori, Mihai Eminescu a menţionat faptul că ,,multe elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă, ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe”! (Eminescu, Ziarele franceze…, «Timpul», 22 martie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 109).

,,E luceafărul de noapte/ Între somn şi-ntre visare!/ Scut şi spadă ce mă apără de moarte!…”
În luarea de cuvânt a domnului Dumitru Buţoi a fost reiterat faptul că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite, a fost o preocupare extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest semn cosmopolit al îndepărtării de specificul românesc! Domnul Dumitru Buţoi a făcut o prezentare sumară a cărţii domniei sale: «Eminescu, un vis în aşteptare», un titlu pe care unii vorbitori au căutat să-l decodifice prin semantica şi semiotica sa, dar, pe care autorul s-a străduit să-l elucideze prin faptul că pentru Eminescu, egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale ţării de către orice patriot improvizat şi de provenienţă îndoielnică a putut să stea alături cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sute de rădăcini, de ţară şi de popor. Dar aceşti oameni noi, aceşti «patrioţi», căutau numai foloasele influenţei politice, nu datoriile! ,,Din cauza acestor elemente, care formează plebea de sus sau «avocăţia proletară», elementele autohtone ale ţării dau repede îndărăt în privire morală şi în privire materială” (Ziarele franceze…, «Timpul», 22 martie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 109), mai ales că Marele Poet spunea: „Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi, sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit”, aşa subliniază cu mult curaj marele poet naţional! Cu toate că vom face cu mare plăcere prezentarea celei mai recente cărţi a domnului Dumitru Buţoi, sugestiv intitulată «Eminescu, un vis în aşteptare», totuşi, în acest material publicistic, dorim să le oferim cititorilor minunatele versuri ale poeziei «Eminescu e un cântec», prin aceste inspirate cugetări poetice: ,,Eminescu e un cântec/ Ce se flutură pe zare/ Este taina din descântec/ Visul meu în aşteptare/ Şi surâsu-nfiorat/ Al copilului din pântec! / Eminescu e durerea ce nu doare/ Şi e spaima dintre şoapte/ Floarea ce-a uitat să mai înfloare/ E luceafărul de noapte/ Între somn şi-ntre visare! / Scut şi spadă ce mă apără de moarte!…”. Deci, «Finit coronat opus», ar spune latinul, pentru că orice formă de educaţie este fundamentală, dar, să nu uităm şi de autoeducaţie, pentru că tot ceea ce înveţi în şcoală, trebuie să reverşi în această lume într-un mod respectabil şi să urmezi principii şi valori bine conturate pentru a fi mereu tânăr spiritual şi mereu în slujba frumosului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA