Românii trăiesc de ani de zile paradoxul energetic: statul deține peste 60% din producția de energie, dar nu reușește să ofere soluții reale nici pentru populație, nici pentru industrie. Facturile au explodat după eliminarea subvențiilor, iar promisiunile că prețurile „vor scădea” s-au dovedit o păcăleală care s-ar putea prelungi la infinit. Familiile cu venituri scăzute și pensionarii de rând plătesc facturi care le taie bugetul lunar, în timp ce industria se sufocă sub costuri uriașe la utilități.
Care este paradoxul dureros?! Statul, deși este principalul producător de energie, pare să profite pe termen scurt de scumpirea curentului. Pe hârtie câștigă bani din prețuri mai mari, dar pe termen lung pierde enorm: dispar fabrici, locuri de muncă, taxe și investitori. Este întrebarea simplă pe care orice român o poate pune: nu cumva statul preferă să câștige din scumpiri, ignorând costul real pentru economie și oameni?
Și aici intervine partea cea mai revoltătoare: „piața liberă” a energiei a fost transformată într-un teren pentru speculă și abuzuri. ANRE a constatat nereguli grave:
-Tranzacții artificiale între firme pentru a încasa compensații;
-Dosare cercetate și amenzi record de peste 537 milioane lei pentru patru traderi mari: Tinmar, Nova Power & Gas, EFT Furnizare și Freepoint;
-Alte companii sancționate pentru tranzacții „wash trade” sau „pre-arranged” pe piața angro.
Între timp, românii și industria plătesc nota de plată: facturi mai mari, fabrici închise, locuri de muncă pierdute. Companii care produceau în România de zeci de ani și-au mutat producția în Africa de Nord, pentru că acolo energia și salariile sunt mult mai accesibile. Rezultatul? Economia românească pierde, iar statul se laudă că produce energie, fără să aibă politici eficiente de protecție socială și industrială.
Subvențiile, când au existat, nu au rezolvat problema: au fost un magnet pentru speculanți. Când au fost eliminate, efectul exploziv asupra prețurilor s-a transmis direct către buzunarul consumatorul final și industrie. Rezultatul: familia românului plătește mai mult, iar companiile trebuie să decidă între a închide, a amâna investițiile sau a pleca în afară.
România are nevoie urgent de trei lucruri:
1. Transparență totală și reguli stricte, care să împiedice specula și tranzacțiile artificiale;
2. Protecție reală pentru populație și industrie, astfel încât subvențiile să ajungă la cei care au nevoie și nu la firme care fac profit din compensații;
3. Strategie pe termen lung pentru energie și industrie, care să includă investiții în rețele, surse regenerabile și costuri predictibile.
Până atunci, oamenii și companiile continuă să plătească pentru incapacitatea statului și specula profitabilă. România produce energie, statul controlează piața, dar nu poate proteja nici populația, nici industria. Dacă nu se schimbă nimic, vom continua să pierdem tot ce contează pentru viitorul țării – locuri de muncă, investiții și prosperitate.
Dragoș Ionică
