Elev la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu, Mario Scurtu a fost admis cu bursă integrală la Universitatea Harvard, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din lume. Parcursul său începe însă mult mai devreme, în copilărie, sub cerul înstelat al satului, unde s-a născut pasiunea pentru astronomie și astrofizică.
„Sunt pasionat de astronomie și astrofizică de la vârsta de trei ani. Crescând la țară, în nopțile de vară, mama mea obișnuia să-mi arate diferite stele și am devenit foarte pasionat, am devenit foarte curios de acest subiect și, în momentul când am învățat și să citesc, să înțeleg un text în toată amploarea lui, am simțit nevoia de mai mult, și de mai mult…”, a povestit Mario Scurtu în emisiunea „Garantat 100%” de la TVR 1.
În timp, pasiunea s-a transformat într-un proces intens de învățare individuală. Mario a studiat din enciclopedii, cărți de specialitate și materiale de olimpiadă, depășind programa școlară. Rezultatele nu au întârziat să apară: premii și medalii la competiții naționale și internaționale de matematică, fizică, astrofizică și lingvistică, confirmând parcursul său de elev olimpic.
Lingvistica și logica matematică
Interesul său pentru științele exacte s-a extins și către lingvistică, disciplină pe care o leagă direct de logica matematică. „Lingvistica aplicată, lingvistica pe care noi o întâlnim în olimpiade și în concursuri, este foarte sprijinită de logica matematică. Ți se oferă un set de traduceri într-o limbă necunoscută, despre care tu nu trebuie să ai cunoștințe, iar pe baza acestor informații pe care ți le oferă problema, tu trebuie să deduci sistemele gramaticale ale limbii, morfosintactice, posibile probleme de semantică. Iar pe lângă acest fapt, pe lângă faptul că folosește logica matematică, aceeași pe care eu o întâlnesc în problemele de astrofizică, lingvistica m-a fascinat și pentru ea în sine. Adică vorbim despre o disciplină destul de interesantă. Vorbim despre studiul limbilor”, a explicat el.
Admiterea la Harvard, un proces „holistic”
Admiterea la Harvard a fost, potrivit lui Mario, un proces complex, desfășurat pe parcursul mai multor luni, care a inclus examene internaționale, eseuri, activități extracurriculare și interviuri. „Admiterea este extrem de holistică. Nu e doar ce știi, ci cine ești”, a explicat el.
Un element important în procesul de admitere a fost eseul personal de 650 de cuvinte, în care Mario și-a spus povestea. „Am ales să vorbesc în prim plan despre curiozitatea mea intelectuală și cum au pornit toate acestea”, spune tânărul, care își amintește fascinația pentru revistele despre sistemul solar și modul în care încerca, încă din copilărie, să înțeleagă misterele universului. „După cum v-am spus, am fost pasionat de astrofizică de la o vârstă de trei ani, după care, cred că eram în clasa a întâia sau a doua, când am văzut la televizor, într-un context total informal, o serie de reviste cu sistemul solar și eu, un mic pasionat la vremea respectivă, mi-am rugat părinții să se aboneze, să primesc câte un volum la fiecare două săptămâni, și am fost foarte entuziasmat. Țin minte că citeam volumul din revistă foarte, foarte repede. De asemenea, ele veneau și cu niște piese cu care eu urmam să construiesc macheta sistemului solar. Ceva care mă fascina la culme. Eram exaltat și țin minte că după asta, am spus și în eseul meu, după fiecare volum când auzeam de câte un mister al universului, începeam să-mi fac propriile mele teorii despre cum s-ar putea rezolva o astfel de problemă. Erau naive, eram un copil, dar era un bun exercițiu de gândire. Era cumva o încercare de a-mi depăși limitele la vremea respectivă. Și țin minte că a venit și ultimul volum și cumva, din nefericire, nu mi-a mers sistemul solar”, a povestit Mario la „Garantat 100%”.
Pe măsură ce a aprofundat studiul universului, întrebările au devenit mai profunde. „M-am întrebat de ce legile fizicii sunt așa cum sunt… și am ajuns la filozofie, la întrebări despre om, valori și empatie”, spune Mario.
Bursa integrală obținută îi acoperă taxele de școlarizare, cazarea și masa, costuri care depășesc 90.000 de dolari anual.
Drumul dintre două lumi
Pentru tânărul din comuna Lelești, decizia de a pleca în Statele Unite nu a fost ușoară. „Mi-am dorit să studiez în State datorită oportunităților de cercetare nemaipomenite, oportunităților de a excela în astrofizică și nu numai. Acolo, în sistemul educațional din State, specializarea nu funcționează ca în România. Putem să explorăm o gamă mai largă de domenii. De fapt, suntem împinși să explorăm o gamă mai largă de domenii și să ne și specializăm într-una. Dar eu voi putea explora, spre exemplu, în plan secundar, filozofia sau lingvistica, că tot o aminteam, și să rămân cu profesionalizarea mea în astrofizică”, spune Mario, care recunoaște că distanța față de familie rămâne o provocare.
Olimpicul din Gorj consideră că sistemul educațional românesc pune accent mai mult pe memorare decât pe creativitate, „ceea ce este un pericol pentru elevi”. În opinia sa, școala rămâne esențială, dar ar trebui să se axeze și pe formarea caracterului, nu doar pe transmiterea de informații. „Avem nevoie de oameni compleți, de cetățeni desăvârșiți, instruiți în valori morale, etice, intelectuale, iar astfel de astfel de indivizi trebuie formați”, a adăugat el.
Altfel printre ceilalți
Mario a vorbit și despre partea mai puțin vizibilă a performanței, sentimentul de a fi „altfel” și presiunea de a ieși din tipare.
„Orice latură intelectuală, și, de fapt, profunzimea omului, în general, se ascunde de mulțime. Ca să spun așa, nu ieșim pe stradă și primul lucru pe care începem să-l facem cu un om pe care abia l-am cunoscut este să discutăm sensul vieții sau de ce ești pe pământ. (…) Mi s-a întâmplat în timpul școlii generale să fiu văzut ca atipic, şi asta pentru că nu mă puteam încadra în niciun tipar de persoană, nu puteam fi numit un elev normal, iar oamenii au o tendință să respingă ceea ce nu se încadrează unor tipare sociale. Simțeam lucrul ăsta și mă deranja. Pe de altă parte, nici eu nu dezvoltasem latura asta socială suficient de bine, și nu în sensul că aș fi fost introvertit, mai mult în sensul în care mă orientam prea direct și prea imediat spre unele subiecte de profunzime”, spune Mario, adăugând că a învățat în timp „arta comunicării”, de la discuții simple la subiecte complexe.
Interesat de marile întrebări ale universului, din toamnă, Mario Scurtu își va începe studiile la Universitatea Harvard, continuând drumul unui elev din Gorj care a ales să privească cerul și să caute să îl înțeleagă.
I.I.
