Precum ramura ruptă de trunchi nu numai că nu face roade, dar se usucă şi îşi pierde puterea de viaţă, aşa şi oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.
Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. În privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face”, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine. Precum ramura ruptă de trunchi nu numai că nu face roade, dar se usucă şi îşi pierde puterea de viaţă, aşa şi oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică. Vreun lucru bun tot mai poate să fie în ei, dar bun numai la arătare, însă de fapt lipsit de preţ, aşa cum mărul pădureţ poate fi frumos la înfăţişare, dar dacă-l iei şi-l guşti, e acru.
Şi în privinţa celor din afară, a celor lumeşti, legea asta se poate proba pe viu: se zbate câte unul, se zbate şi nimic nu-i iese; însă când se pogoară binecuvântarea lui Dumnezeu, roadele încep să apară. Cei ce iau aminte la sine şi la căile vieţii cunosc din experienţă acest adevăr, spunea părintele Sfânt teofan Zăvorâtul în Tâlcuiri din sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an. S-au cum spunea părintele Arsenie Papacioc:”să te ții de Dumnezeu, este singura funie care nu se va rupe vreodată..!”Cum..??..fiecare discernem, cu discernământ propriu și bine ar fi , cerând ajutor de Sus!
Când omul se înrudeşte cu Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu îi dă binecuvântarea Sa.
.. cum poate avea cineva binecuvântarea lui Dumnezeu?
– ”Când omul se înrudeşte cu Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu îi dă binecuvântarea Sa. Altfel cum să i-o dea? Ca să-i fie călcată în picioare binecuvântarea? Lucrul acesta l-am trăit. Când am mers la Sinai, era mare secetă. De mulţi ani nu plouase nici o picătură de apă şi din această cauză o duceau greu şi mănăstirea şi beduinii care trăiau lângă ea. Monahii făcuseră rugăciune pentru ploaie, însă fără nici un rezultat. Când a venit vremea curăţării măslinilor am mers şi eu să ajut. După ce beduinii au curăţat măslinii, monahii au luat crengile groase pentru mănăstire, iar pe cele subţiri le-au lăsat într-o margine. Beduinii i-au rugat pe monahi să le dea lor crengile subţiri, ca să le folosească la aprinsul focului, pentru pregătirea hranei şi pentru încălzit în timpul nopţilor când este foarte frig. Dar monahii nu au vrut să le dea şi din această pricină beduinii au plecat mâhniţi. A doua zi, când beduinii au venit din nou ca să le ceară, eu făcusem deja legături toate crengile subţiri şi le-am dat pe toate. Atunci un beduin bătrân mi-a spus: „Tu eşti un om bun. Va ploua”. Şi într-adevăr, până să ajung la mănăstire, a început să plouă, şi încă a plouat mult. Rugăciunea beduinului a deschis cerurile. Nu am povestit nimănui atunci această întâmplare”mărturisea Cuviosul Paisie Aghioritul –Despre rugăciune. Ori, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul-râvnitorul după Dumnezeu și mustrătorul împăraților celor fără de lege, învățătorul poporului celui depărtat de Dumnezeu și pedepsitorul proorocilor mincinoși, în Sarepta Sidonului n-a cercetat cugetul și inima femeii văduve?Nu l-a înviat pe fiul acesteia iar foametea a încetat printr-o ploaie binecuvântată trimisă de Dumnezeu la rugăciunea Sfântului?III Regi 17.
Să luăm aminte! Tot la fel de frumos explică profesorul Vasile Crețu despre prezența și lucrarea lui Dumnezeu în viața omului: „Discreția este modul în care Domnul este prezent în lume și in viața noastră. El este Însoțitorul a Cărui prezență nu o putem sesiza prin dorința de senzațional, de spectaculos. De multe ori, Dumnezeu Se lasă ignorat, tocmai pentru ca iubirea Lui față de lume nu este una despotică, care se impune, ci una care se propune, se dăruiește fără a constrânge. El nu Se arată pe un panou publicitar, nici nu tropăie în fața noastră. Dumnezeu Se arată uneori oamenilor înțelepți, care știu să-I vadă pașii tainici. Nu în miracole, arătări ce creează uimire, panică și spectacol se vede prezența lui Dumnezeu, ci în firescul cotidian, înfrumusețat de gândul și fapta bună. Aproapele nostru este cel prin care Dumnezeu măsoară iubirea noastră”
Preot Vicol Florin, Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Sohodol/Tismana
