* Din banii statului, liniște la Arcani: povestea averii lui Adrian Savu
Într-o țară cu fermieri disperați de grindină și agricultură la pământ, România are o Autoritate Națională pentru Administrarea Sistemului Antigrindină cu zero activitate, dar cu salarii de zeci de mii de lei. În centrul acestui paradox s-a aflat Adrian Savu, un nume bine cunoscut în județul Gorj, unde și-a ridicat, cu liniște, o casă de vacanță într-un peisaj în care „ploaia de bani” a fost mult mai reală decât ploaia cu gheață.
O instituție inactivă, un șef bine plătit
La finalul lunii iunie 2025, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, l-a revocat pe Adrian Savu din funcția de director general al Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină. Decizia vine după ce presa a documentat că, în ciuda faptului că activitatea de lansare a rachetelor antigrindină a fost oficial suspendată încă din iulie 2024, instituția cu peste 60 de angajați a continuat să funcționeze în gol — dar cu salariile intacte.
Adrian Savu încasa peste 21.000 de lei brut pe lună, adică aproximativ 12.000 de lei net, pentru a conduce o instituție fără obiect de activitate.
În ciuda revocării, funcția sa a fost preluată de directorul tehnic Dragoș Manole, fără supliment salarial, dar fără ca problemele sistemice să fi fost rezolvate.
Întrebat în direct la Antena 3 CNN de ce continuă să fie plătit, Adrian Savu a oferit un răspuns cel puțin bizar: „Acum chiar analizez niște contracte de pază, chiar în acest moment. Și actualizarea prețurilor unor contracte de pază.
Sunt niște bunuri în care statul român a investit anumite fonduri bugetare și trebuie asigurată paza pentru acele bunuri, chiar dacă măsura a fost de suspendare a tragerilor cu rachete antigrindină. Noi trebuie să asigurăm paza acelor bunuri… Nu iau banii degeaba, nu puneți așa problema. Muncesc de dimineața până seara… Dumnezeule, chiar nu stau deloc toată ziua”, a spus fostul șef al instituției.
Din „activitatea” publică – în averea privată
Deși conducerea Autorității Antigrindină nu s-a remarcat prin rezultate, Adrian Savu se remarcă prin declarația sa de avere. Potrivit documentului completat la 30 mai 2025, Savu deține:
-Un teren intravilan în comuna Arcani, județul Gorj, de 1.990 mp, cumpărat în 2006;
-O casă de vacanță în construcție în Arcani (100 mp), județul Gorj, ridicată începând cu 2017;
-Un apartament de 75 mp în București, achiziționat în 2004;
-Un autoturism de lux marca Jaguar, cumpărat în 2008;
-Conturi bancare în valoare totală de peste 147.000 de euro:
-75.000 USD în două conturi în dolari americani;
-72.000 euro în conturi la diverse bănci.
Toate aceste bunuri sunt deținute împreună cu soția sa, Octavia Savu (50% cotă fiecare). La acestea se adaugă venitul anual al soției, de peste 134.000 lei pe care l-a obținut în 2024.
Arcani – comuna liniștită unde conturile cresc
Legătura cu județul Gorj este mai mult decât geografică. Arcani, comuna natală a casei de vacanță a lui Adrian Savu, devine simbolul tăcut al unei administrații care nu funcționează, dar produce prosperitate. În timp ce fermierii din zonele afectate de grindină așteaptă intervenții care nu mai vin, în Gorj se construiește — nu infrastructură agricolă, ci vile private. Această discrepanță între inactivitate instituțională și acumulare personală de avere este simptomatică pentru o întreagă filozofie de guvernare în România: funcțiile publice devin în sine surse de profit, chiar și atunci când atribuțiile sunt anulate prin ordin ministerial.
Cine răspunde pentru o instituție-fantomă?
În prezent, sistemul antigrindină din România este într-o pauză administrativă absurdă, în timp ce grindina, mai reală ca oricând, afectează culturile. Zeci de angajați primesc salarii, în timp ce activitatea oficială e nulă. Iar cei care au gestionat acest sistem – cum e cazul lui Adrian Savu – continuă să aibă o situație financiară de invidiat, fără să fi livrat vreun rezultat. Într-o țară unde „munca de dimineața până seara” înseamnă analiza contractelor de pază pentru rachete care nu mai sunt lansate, iar salariile merg mai departe în lipsa activității, Adrian Savu rămâne exemplul clasic de „manager public” prosper în vremuri de stagnare. Iar Gorjul, prin comuna Arcani, devine scena unui paradox tipic românesc: acolo unde nu cade grindina, cad banii din cer.
Izabella Molnar
