Cine este, Domnul acesta, Haidău, Grigore, Grigore de două ori?! Hai zău, spune-mi, te rog, o fi cerb, o fi inorog… Eu l-am cunoscut acum să tot fie zece ani, poate mai bine, la Serile la Brădiceni. Vine și nici una, nici două, îmi atârnă casa în nu știu câte portrete ale unor personalități din Gorj și nu numai. Interesant mod de a privi și a spune ceea ce gândești. Am înțeles atunci încă o dată ce înseamnă nu numai să te uiți dar să și vezi.
s-a născut, după cum spune Cronica, în comuna Bălănești la 1 aprilie 1945 din părinți Grigore și Aurelia (deci în paranteză, pe unul Grigore l-am descoperit, Trunchiul).
Fiindcă Ursitoarele i-au prezis iar el la botez i-a ales condeiul și pensula, a ajuns, și vă asigur că nu dintr-o eroare, Învățător. Despre comuna Bălănești nu știu multe că fete frumoase erau și la noi în Brădiceni și colonei și colonese ca domnul Ionel Sgarbură cu Doamna lui, făcut Colonel nu la apelul bocancilor, avea și satul meu mai mulți chiar.
N-am să vă povestesc nici despre opera Domniei sale, nici despre colaborări, și nici cât de bogat este, nu de alta dar eu de când tot mâzgălesc hârtia, n-aș putea să-mi plătesc nici chiria, vezi Topârceanu, ce să mai vorbim de Maria care mă iubește pe degeaba. Ne-ar prinde noaptea și eu am R.A.T.A. peste o jumătate de oră, și n-aș vrea să dorm în gară, dar aveți la îndemână Dicționarul ”Autori Gorjeni și cărțile lor” de Nelu Vasile și Al. Doru Șerban.
Crescuși mare Domnule Grigore Haidău cu urzici, știr și lobodă, după cum zici, și alte multe legume cum și astăzi ne recomandă Domnul doctor Doru Fometescu și doi litri de apă pe zi. Ei, dar ca omul, dacă nu te lauzi, mai mâncai și câte o găină când erați ori tu, ori găina bolnavă ori da tatăl tău cu scurtătură după găini să nu-i râcâie straturile.
Dacă n-aș fi fost cam șișcav sau ai fi scris ”Cebăluiri de vremuri”, vezi Doru Fometescu, și-aș fi tras un perdaf să mă ții minte, ca între prieteni.
Uită-te la Domnia Ta și vezi-te ca pe Tine. Ai scris și ai să mai scrii că așa ți-a dat în ghioc o lăiață, spune câte milioane și-a luat. Păi eu am început să scriu înainte de clasa întâi, și Domnia Ta scrii și frumoș, și eu la caligrafie scriam la fel cu toate că, recunosc, făceam pe ”S” pe dos.
Ai făcut Școala Pedagogică de la Craiova șase ani. Ai absolvit-o, scuză-mă, că de construit alții au făcut-o; de ce n-ai făcut și Domnia Ta Școala Normală?! Eu, dacă nu se desființa cea de la Târgu Jiu în 1953, m-aș fi dus și pe jos și cu opincile pe umeri să nu le rup, că-mi cumpărase tata o vioară de la un țigan din sat care știa cântecele pederost, vioara nu el… Ce te lauzi… în vremea aceia, la Craiova erau două fabrici, dacă nu luăm în seamă și moara lui, am uitat cum îl cheamă, amândouă pe dreapta, Fabrica de popi și cea de învățători și asta înainte de Electroputere. Dacă făceai Școala de ucenicie pe lângă Electroputere ajungeai mecanic de tren și aveai de partea ta toată clasa muncitoare până la Timișoara și dus și întors, dar Domnia Ta ai venit tot la Bălănești unde Popa Lazăr avea vie de altoi și pândarul Chiorul lui Navlea, fără un ochi, ală cu care ar fi trebuit să te vadă furând struguri de altoi cu Marioara. Sau dacă făceai Școala de popi să nu mâncăm astăzi gaura de la covrig, ci măcar niște prescuri ori de la vii ori de la morți, și am fi băut vreun pahar de trei kile de vin preoțesc nu de la Bălănești, care prea se aseamănă cu al meu de când avea și tata vie în Dealul bătrân. Ți-a fost teamă că-ți pierzi iubitele, dacă erai popă băgai sub patrafir toate muierile nu numai pe Anuța lui Pricolau sau Ioana lui Pompilică.
Și poate nu m-ai fi pus pe drumuri, la vârsta mea, să-ți citesc cartea și să-mi amintesc că și eu am iubit, dar să iubești o ”lăiață, sau mai bine zis, să păcătuiești cu o lăiață, fie cu gândul, fie cu fapta, sigur e vorba de gistipus de frumușață, dar puțină morală domnule chiar dacă oaia e creață”.
Și pe deasupra cartea să-mi mai și placă din scoarța în scoarță, ieri și azi, miercuri, în zi de post, să mă dedulcesc. Aș fi venit și eu ca orice țăran joia că e zi de târg, și mi-aș fi cumpărat o capră că a vecinului a murit.
Și m-aș fi întors la Brădiceni pe jos că m-așteaptă acasă și pe mine nevasta ca Leanța a lui Domn Colonel Sgarbură din Bălănești.
Domnia Ta, Domnule Grigore Haidău, scrie, i-o n-am nicio vină că scrii așa de frumos despre Pițărăi. Cine n-are acasă măcar o colindă, despre porcul de Crăciun, despre Sfintele Paște, când vine tot omul de peste 2000 să ia lumină, și eu am fost ”la cosit”.
La noi la Târgu Jiu se conjugă de mulți verbul Eu scriu, Noi scriem, dar ce folos n-avem niciunul din noi măcar un ceas cu rubine, cât despre averi am mai spus cu ce cîștigi pe cărți nu plătești nici hârtia.
Dar Domnule Grigore Haidău, eu te felicit pentru și ”De toamnă – aduceri aminte” și te rog să mai scrii.
Domnul fie cu tine, acum și pururi!
23 mai 2012 la Brădiceni,
Ion Căpruciu, scriitor-colonel (r)
