România a intrat în primăvară fără buget. Un document care trebuia adoptat încă din decembrie este astăzi prizonierul unui război al declarațiilor. Confruntarea dintre Sorin Grindeanu și premierul Ilie Bolojan nu mai este de mult o simplă divergență tehnică. A devenit un spectacol public, o încleștare politică ce ține în loc o țară întreagă.
Bugetul nu înseamnă hârtii și calcule reci. Înseamnă școli care așteaptă finanțare. Înseamnă spitale care au nevoie de investiții. Înseamnă drumuri, salarii, proiecte, locuri de muncă. Fără buget, România trăiește din improvizație. Autoritățile locale nu știu pe ce bani se pot baza. Antreprenorii nu știu ce taxe și ce investiții urmează. Investitorii privesc cu neîncredere. Economia respiră sacadat.
Această criză nu a apărut peste noapte. Premierul știa poziția PSD. Divergențele privind alocările și prioritățile erau cunoscute. Tocmai de aceea, ele trebuiau rezolvate în interiorul coaliției, înainte ca proiectul să fie finalizat și asumat oficial. În schimb, deși legea nici măcar nu a ajuns în Parlament, am asistat la declarații belicoase între PSD și PNL, la amenințări și replici tăioase aruncate în spațiul public.
Se spală rufele în public. Iar întrebarea devine inevitabilă: ce se dorește, de fapt? O soluție reală pentru economie sau un nou episod de „pâine și circ” la televizor?
În timp ce liderii politici își măsoară forțele în declarații, economia plătește prețul. Fiecare zi de întârziere înseamnă investiții amânate, proiecte blocate, incertitudine pentru mediul privat și neîncredere pentru investitori. România nu își permite instabilitate. Nu își permite jocuri tactice. Nu își permite orgolii.
În final, problema nu este cine câștigă un duel politic. Problema este cine plătește factura întârzierii. Iar de fiecare dată când bugetul devine armă politică, economia este cea care pierde.
România are nevoie de decizii, nu de spectacol. De responsabilitate, nu de confruntări televizate. Pentru că atunci când politica oferă circ, cetățenii rămân fără pâine.
Dragoș Ionică
